2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

anchilozáre sf [At: CONTEMP., Seria II, 1950, nr. 178, 4/4 / Pl: ~zări / E: anchiloza] 1 Paralizare prin anchiloză Si: anchilozat1 (1). 2 (Fig) Înțepenire prin rutină Si: anchilozat1 (2).

ANCHILOZÁRE, anchilozări, s. f. Faptul de a (se) anchiloza.V. anchiloza.

ANCHILOZÁRE, anchilozări, s. f. Faptul de a (se) anchiloza.V. anchiloza.

ANCHILOZÁRE, anchilozări, s. f. Faptul de a se anchiloza; înțepenire. Anchilozarea umărului.

ANCHILOZÁRE, anchilozări, s. f. Faptul de a se anchiloza; înțepenire.

anchilozáre s. f., g.-d. art. anchilozắrii; pl. anchilozắri

anchilozáre s. f., g.-d. art. anchilozării; pl. anchilozări

ANCHILOZÁRE s. v. anchiloză.

ANCHILOZÁRE s.f. Faptul de a (se) anchiloza; anchiloză. [< anchiloza].

anchilozá vtrp [At: DA / Pzi: -zez / E: fr ankyloser] 1-2 (Med) A (se) paraliza prin anchiloză. 3-4 (Fig) A (se) înțepeni prin rutină.

ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser.

ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser.

ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Refl. A căpăta o anchiloză. ♦ Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătînd deprinderi de lucru mecanice.

ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Refl. A căpăta o anchiloză. ♦ Fig. A căpăta deprinderi de lucru mecanice. – Fr. ankyloser.

anchilozá (a ~) vb., ind. prez. 3 anchilozeáză

anchilozá vb., ind. prez. 1 sg. anchilozéz, 3 sg. și pl. anchilozeáză

ANCHILOZÁ vb. (MED.) a se înțepeni, a se prinde. (Reumatismul i-a ~ articulațiile.)

ANCHILOZÁ vb. I. tr., refl. A căpăta, a fi atins de o anchiloză, a (se) înțepeni. ♦ (Fig.) A (se) înțepeni, a deveni greoi, mărginit, rutinat. [< fr. ankyloser].

ANCHILOZÁ vb. tr., refl. 1. a căpăta o anchiloză, a (se) înțepeni. 2. (fig.) a deveni greoi. (< fr. ankyloser)

A SE ANCHILOZÁ mă ~éz intranz. 1) A se îmbolnăvi de anchiloză; a căpăta anchiloză. 2) fig. A pierde agerimea minții; a deveni rutinar. /<fr. ankyloser

Intrare: anchiloza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anchiloza anchilozare anchilozat anchilozând singular plural
anchilozea anchilozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anchilozez (să) anchilozez anchilozam anchilozai anchilozasem
a II-a (tu) anchilozezi (să) anchilozezi anchilozai anchilozași anchilozaseși
a III-a (el, ea) anchilozea (să) anchilozeze anchiloza anchiloză anchilozase
plural I (noi) anchilozăm (să) anchilozăm anchilozam anchilozarăm anchilozaserăm, anchilozasem*
a II-a (voi) anchilozați (să) anchilozați anchilozați anchilozarăți anchilozaserăți, anchilozaseți*
a III-a (ei, ele) anchilozea (să) anchilozeze anchilozau anchiloza anchilozaseră
Intrare: anchilozare
anchilozare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anchilozare anchilozarea
plural anchilozări anchilozările
genitiv-dativ singular anchilozări anchilozării
plural anchilozări anchilozărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)