15 definiții pentru anastrofă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANASTROFĂ, anastrofe, s. f. Procedeu stilistic constând în răsturnarea ordinii obișnuite a cuvintelor în frază. – Din fr. anastrophe, germ. Anastrophe.

anastro sf [At: DA ms / Pl: ~fe / E: fr anastrophe] (Grm) Răsturnare a ordinii obișnuite a cuvintelor.

*ANASTRO (pl. -fe) sf. 📖 Intervertirea ordinii firești a cuvintelor (de noroc lipsit am fost, în loc de: am fost lipsit de noroc) [fr. < gr.].

ANASTROFĂ, anastrofe, s. f. Schimbare a ordinii obișnuite a cuvintelor într-o propoziție, cu scopul de a atrage atenția asupra unui amănunt. – Din fr. anastrophe, germ. Anastrophe.

ANASTROFĂ, anastrofe, s. f. Răsturnare a ordinii obișnuite a cuvintelor într-o propoziție. Propoziția: «Migdalați, puțin pieziș, arătau ochii bunicii» din romanul «Desculț» al lui Zaharia Stancu este un exemplu de anastrofă.

ANASTROFĂ, anastrofe, s. f. Schimbare a ordinii obișnuite a cuvintelor într-o propoziție. – Fr. anastrophe (< gr.).

ANASTRO s.f. (Lit.) Inversare a topicii normale a cuvintelor în frază. [< fr. anastrophe].

ANASTRO s. f. 1. procedeu stilistic constând în inversarea topicii normale a cuvintelor într-o propoziție. 2. perioadă cu modificări rapide în forma organismelor. (< fr. anastrophe)

ANASTROFĂ ~e f. Procedeu stilistic care constă în inversarea ordinii obișnuite a cuvintelor într-o propoziție. /<fr. anastrophe

*anastrófă f., pl. e (vgr. anastrophé, d. strépho, întorc). Ret. Inversiune: te du îld. du-te.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!anastro (desp. -nas-tro-) s. f., g.-d. art. anastrofei; pl. anastrofe

anastro (nas-tro- / -na-stro-) s. f., g.-d. art. anastrofei; pl. anastrofe

anastro s. f. (sil. mf. -stro-) → strofă

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANASTRO s. f. (< fr. anastrophe, gr. anastrophe < ana „înapoi” + strophe „întoarcere”): inversare a topicii normale a cuvintelor într-o propoziție, ca în exemplele „(Polenul) Pe umeri cade-ne și-n gene” (L. Blaga); „Migdalați, puțin pieziș, arătau ochii bunicii” (Z. Stancu).

anastrofă (gr. anastrophe „inversarea cuvintelor”), figură care constă în inversarea succesiunii normale a două cuvinte, care ar trebui să urmeze nemijlocit unul după altul. Este vorba, în genere, de schimbarea locului unui pronume aton, de obicei și conjunct (A): „Pare-i că din piept de fată cântă o privighetoare.” (Eminescu) Sin. reversio.

Intrare: anastrofă
anastrofă substantiv feminin
  • silabație: a-nas-tro-fă, a-na-stro-fă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3, DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anastro
  • anastrofa
plural
  • anastrofe
  • anastrofele
genitiv-dativ singular
  • anastrofe
  • anastrofei
plural
  • anastrofe
  • anastrofelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anastro, anastrofesubstantiv feminin

  • 1. Procedeu stilistic constând în răsturnarea ordinii obișnuite a cuvintelor în frază. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Propoziția: «Migdalați, puțin pieziș, arătau ochii bunicii» din romanul «Desculț» al lui Zaharia Stancu este un exemplu de anastrofă. DLRLC
  • 2. Perioadă cu modificări rapide în forma organismelor. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.