12 definiții pentru anarhic

anárhic, -ă [At: DA / V: -rchic / Pl: ~ici, -ice / E: fr anarchique] 1 a De anarhie. 2 a Răzvrătitor. 3 a Care favorizează anarhia. 4 av (Îoc organizat, planificat) Fără organizare.

ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei; care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. – Din fr. anarchique.

ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei, care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. – Din fr. anarchique.

ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -e, adj. 1. Care se referă Ia anarhie, care este propriu anarhiei, care practică sau favorizează anarhia, care duce la anarhie; dezorganizat, haotic. În locul dezvoltării spontane anarhice și oarbe, caracteristice modului de producție capitalist, care duce inevitabil la criză, haos economic, șomaj și mizerie, economia socialistă se bazează pe o dezvoltare coordonată a tuturor ramurilor și unităților economice, ținînd seama de necesitățile generale ale economiei socialiste. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 217. 2. (Despre manifestări ale omului) Care dovedește indisciplină, care arată nesupunere, care-și face de cap. Știe să sublinieze cum sînt biruite prin forța exemplului personal, pornirile anarhice ale copiilor, rezultate ale educației vechi. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/5.

ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei, care duce la anarhie; care dovedește indisciplină; dezorganizat, haotic. – După fr. anarchique.

anárhic adj. m., pl. anárhici; f. anárhică, pl. anárhice

anárhic adj. m., pl. anárhici; f. sg. anárhică, pl. anárhice

ANÁRHIC, -Ă adj. Referitor la anarhie; dezorganizat, haotic. ♦ Care arată nesupunere, indisciplină. [Cf. fr. anarchique, it. anarchico].

ANÁRHIC, -Ă adj. referitor la anarhie; propriu anarhiei. (< fr. anarchique)

ANÁRHIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de anarhie; propriu anarhiei. /<fr. anarchique

*anárhic, -ă adj. (d. anarhie). Relativ la anarhie, de anarhie: spirit anarhic. Adv. În mod anarhic.

Intrare: anarhic
anarhic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anarhic anarhicul anarhică anarhica
plural anarhici anarhicii anarhice anarhicele
genitiv-dativ singular anarhic anarhicului anarhice anarhicei
plural anarhici anarhicilor anarhice anarhicelor
vocativ singular
plural