analizare sf [At: MDA ms / Pl: ~zări / E: analiza] 1 Cercetare a unui întreg, a unui fenomen etc., constând în examinarea fiecărui element în parte. 2 Examinare a unui text din diferite puncte de vedere. 3 (Chm) Identificare a compoziției unei substanțe. 4 (Muz) Studiere și apreciere a unei lucrări muzicale din punctul de vedere al formei, al fondului și al armoniei.

ANALIZÁRE, analizări, s. f. Acțiunea de a analiza și rezultatul ei. – V. analiza.

ANALIZÁRE, analizări, s. f. Acțiunea de a analiza și rezultatul ei. – V. analiza.

ANALIZÁRE, analizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a analiza și rezultatul ei.

analizáre s. f., g.-d. art. analizắrii; pl. analizắri

analizáre s. f., g.-d. art. analizării; pl. analizări

ANALIZÁRE s. 1. v. analiză. 2. comentare, explicare, interpretare, tâlcuire, (înv.) tâlcuială. (~ unui text literar.)

ANALIZÁRE s.f. Acțiunea de a analiza; analiză. [< analiza].

analiza vt [At: ODOBESCU, S. III, 50 / Pzi: ~zez / E: fr analyser] 1 A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. 2 A examina un text din diferite puncte de vedere. 3 (Chm) A identifica compoziția unei substanțe. 4 (Muz) A studia și a aprecia o lucrare muzicală din punctul de vedere al formei, al fondului și al armoniei.

ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser.

ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte. ♦ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compoziția unei substanțe. – Din fr. analyser.

ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. 1. A examina un întreg descompunîndu-l în părțile lui componente; a identifica (prin procedee științifice) compoziția unei substanțe. A analizat compoziția acidului clorhidric. 2. (Cu privire la fenomene sociale, procese de gîndire etc.) A cerceta îndeaproape, examinînd fiecare element în parte, pentru a trage concluzii documentate. Marxism-leninismul analizează mișcarea de eliberare națională în cea mai strînsă legătură cu lupta revoluționară a proletariatului împotriva imperialismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 26, 5/1. Obiceiuri tradiționale care, fără îndoială, pot, cînd sînt bine descrise și bine analizate, să constituie titluri istorice patriei noastre. ODOBESCU, S. III 231. ♦ A cerceta un text din punct de vedere gramatical, descompunîndu-l în părțile lui constitutive.

ANALIZÁ, analizez, vb. I. Tranz. A cerceta de aproape un întreg, un fenomen etc., examinând fiecare element în parte; a identifica compoziția unei substanțe. – Fr. analyser.

analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză

analizá vb., ind. prez. 1 sg. analizéz, 3 sg. și pl. analizeáză

ANALIZÁ vb. 1. a cerceta, a examina, a investiga, a studia, a urmări, (livr.) a considera, (înv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (înv. fig.) a scărmăna. (~ cauzele unui fenomen.) 2. v. examina. 3. a comenta, a explica, a interpreta, a tâlcui, (înv.) a întoarce, (fig.) a descifra. (~ un text literar.)

A analiza ≠ a sintetiza

ANALIZÁ vb. I. tr. 1. A cerceta un lucru descompunându-l în părțile lui componente. 2. A examina cu atenție în vederea unor concluzii documentate. ♦ A examina un text sub aspect gramatical, stilistic, literar etc. [< fr. analyser].

ANALIZÁ vb. tr. 1. a cerceta un lucru, un fenomen etc. descompunându-l în elementele lui componente. ◊ a identifica compoziția unei substanțe. 2. a examina cu atenție în vederea unor concluzii documentate. ◊ a examina un text (gramatical, literar, stilistic etc.). (< fr. analyser)

A ANALIZÁ ~éz tranz. 1) A supune unei analize; a cerceta; a studia; a investiga. 2) chim. (structura unor substanțe) A determina prin analiză. /<fr. analyser