3 intrări

41 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

anále sfp [At: ȘINCAI, HR. II, 53/10 / V: (înv) análi smp / E: lat annales] 1 Scriere istorică în care se povestesc an cu an întâmplările din viața unui popor, a unui oraș, a unei familii. 2 (Pex) Istorie a unui popor. 3 Istorie a unei instituții. 4 Publicație periodică (a unei instituții).

ANÁLE s. f. pl. 1. Scriere istorică în care sunt înregistrate an cu an întâmplările importante din viața unui popor, a unui oraș, a unei familii; p. ext. istorie a unui popor. 2. Publicație științifică anuală. – Din fr., lat. annales.

ANÁLE s. f. pl. 1. Scriere istorică în care sunt înregistrate an cu an întâmplările importante din viața unui popor. 2. Publicație științifică anuală. – Din fr., lat. annales.

ANÁLE s. f. pl. 1. Scriere istorică în care sînt înregistrate an cu an întîmplările importante din viața unui popor. V. cronică, letopiseț. A fost în multe rînduri ciumă în țară, dar analele Romîniei nu pomenesc de o boală mai năprasnică și mai grozavă decît ciuma lui Caragea! GHICA, S. A. 54. ♦ Istorie a unui popor. Încercarea timpilor culeasă din analele contimporane ale poporului romîn. ODOBESCU, S. III 326. ◊ Fig. Eram încredințat că examenul meu va fi marcat cu roșu în analele gimnaziului folticinean. SADOVEANU, N. F. 163. 2. Publicație științifică periodică (servind adesea pentru expunerea activității unei instituții). Analele romîno-sovietice.

ANÁLE s. f. pl. 1. Scriere istorică în care sunt înregistrate an cu an întâmplările importante din viața unui popor, a unui oraș, a unei familii (v. cronică, letopiseț); p. ext. istorie a unui popor. Analele de la Bistrița. 2. Publicație științifică periodică. Analele româno-sovietice.Fr. annales (lat. lit. annales).

ANÁLE s.f.pl. 1. Scriere cu caracter istoric în care evenimentele sunt povestite an de an. V. cronică. 2. Publicație științifică periodică. V. anuar. [Cf. lat., fr. annales].

ANÁLE s. f. pl. 1. scriere istorică în care evenimentele sunt consemnate an de an. 2. publicație științifică periodică. (< fr., lat. annales)

ANÁLE f. pl. 1) Lucrare cu caracter istoric în care evenimentele sunt consemnate an de an; letopiseț; cronică. 2) Publicație științifică periodică. /<lat., fr. annales

anale f. pl. 1. povestirea întâmplărilor an cu an, fără a le cerne prin critică: analele lui Tacit; 2. titlul unor publicațiuni periodice anuale: Analele Academiei Române.

*anále f. pl. (lat. annales, d. annus, an). Scriere care povestește faptele an cu an, cronică: analele luĭ Tacit, ale luĭ Șincaĭ. Publicațiune anuală pin [!] care o societate își arată activitatea: analele Academiiĭ româneștĭ. Istorie, faptele omeniriĭ: lucru unic în analele lumiĭ. V. anuar.

aná sf [At: ANTIPA, P. 320 / Pl: -ale / E: nct] (Pex) Frânghie, lungă și groasă, de care atârnă atât undițele, cât și plutele mrejelor și ale altor rețele pescărești.

anál, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, -e / E: fr anal] (Atm) 1 Cu privire la anus. 2 Care ține de anus. 3 Care se află în regiunea anusului.

ANÁ, anale, s. f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești. – Et. nec.

ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care se referă la anus, din regiunea anusului. – Din fr. anal.

ANÁ, anale, s. f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești. – Et. nec.

ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care ține de anus, din regiunea anusului. – Din fr. anal.

ANÁ s. f. Frînghie de care sînt suspendate, la distanțe egale, undițele sau cîrligele carmacelor. ♦ Frînghie cu plute de la marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești.

ANÁL, -Ă, anali, -e, adj. Care ține de anus, din regiunea anusului. Nervi anali.

Intrare: anale
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural anale analele
genitiv-dativ singular
plural anale analelor
vocativ singular
plural
Intrare: ana
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ana anaua
plural anale analele
genitiv-dativ singular anale analei
plural anale analelor
vocativ singular
plural
Intrare: anal
anal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anal analul ana anala
plural anali analii anale analele
genitiv-dativ singular anal analului anale analei
plural anali analilor anale analelor
vocativ singular
plural