10 definiții pentru anaforic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anafóric, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr anaphorique] Care reia o noțiune sau o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei.

ANAFÓRIC, -Ă, anaforici, -ce, adj. Care reia o noțiune, o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei. – Din fr. anaphorique.

ANAFÓRIC, -Ă, anaforici, -ce, adj. Care reia o noțiune, o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei. – Din fr. anaphorique.

ANAFÓRIC, -Ă adj. Referitor la anaforă; (despre cuvinte) Care reia o noțiune, o idee deja exprimată. [< fr. anaphorique].

ANAFÓRIC, -Ă adj. (despre cuvinte) care reia o noțiune, o idee deja exprimată. (< fr. anaphorique)

ANAFÓRIC ~că (~ci, ~ce) (despre un cuvânt) Care reia o idee, o noțiune deja exprimată. /<fr. anaphorique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anafóric adj. m., pl. anafórici; f. anafórică, pl. anafórice

anafóric adj. m., pl. anafórici; f. sg. anafórică, pl. anafórice


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANAFÓRIC, -Ă adj. (< fr. anaphorique): în sintagma cuvânt anaforic (v.).

climax (gr. „gradație”) anaforic2 sau gradație anaforică, figură de repetiție lexicală, și anume o anadiploză care poate fi, în privința conținutului, progresivă:... x/x... y/... z/z... (R): „Nu mi-am spus numai părerea, ci am făcut și propuneri scrise; n-am făcut numai propuneri scrise, ci am mers și în solie; și n-am mers numai în solie, ci am convins și pe tebani.” (Demosthenes; Demetrios, p. 270) „Fraza citată – scrie Demetrios (ib.) – face impresia că urcă din ce în ce mai sus. Dacă însă s-ar exprima aceste lucruri așa cum urmează: «După ce mi-am spus părerea și am făcut propuneri scrise, am mers în solie și am convins pe tebani», atunci ar fi numai o înșirare de fapte lipsită de orice vigoare.” Un exemplu mai limpede de anadiploză progresivă îl reprezintă următoarele cuvinte ale lui Victor Hugo din „Prefața” la Cromwell, în care ni se spune că drama trebuie să fie ca o „oglindă de concentrare”, astfel încât să se vadă cum se aprinde: „dintr-un licăr de lumină, dintr-o lumină o flacără”; iată, din latină, un exemplu și mai dens: „ex innocentia nascitur dignitas, ex dignitate honor, ex honore imperium, ex imperio libertas” ( L., p. 623). Gradația simplă, ca figură specifică, este mai degrabă o „enumerare progresivă”, în care nu se repetă nimic, și care poate fi ascendentă sau descendentă. • Quintilian nu face deosebirea între climax anaforic și climax pur și simplu, pentru că ilustrează figura numai cu un exemplu de concatenație progresivă (climax anaforic). De concatenație nu vorbește.

pronume anaforic, sin. anafora gramaticală.

Intrare: anaforic
anaforic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anaforic
  • anaforicul
  • anaforicu‑
  • anaforică
  • anaforica
plural
  • anaforici
  • anaforicii
  • anaforice
  • anaforicele
genitiv-dativ singular
  • anaforic
  • anaforicului
  • anaforice
  • anaforicei
plural
  • anaforici
  • anaforicilor
  • anaforice
  • anaforicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anaforic

  • 1. Referitor la anaforă.
    surse: DN
    • 1.1. Care reia o noțiune, o idee exprimată anterior, în vederea accentuării ei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: