opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anaerobiu, ~ie a vz anaerob

*ANAEROBIU adj. 🩺 Care trăește fără aer, fără oxigen (în spec. despre unii microbi) [fr.].

*anaeróbiŭ, – ie adj. (vgr. an-, fără, aér, aer, și bios, viață). Biol. Care trăĭește și fără aer, ca uniĭ microbĭ.

ANAEROB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. – Din fr. anaérobie.

anaerob, ~ă a [At: CADE / Pl: ~i, ~e / V: (înv) ~iu, ~ie / E: fr anaérobe] (D. microorganisme; îoc aerob) Care trăiește fără să consume oxigenul din aerul atmosferic.

ANAEROB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. [Pr.: -na-e-] – După fr. anaérobie.

ANAEROB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (În opoziție cu aerob) 1. (Despre microorganisme) Care trăiește și se înmulțește fără aer, oxigenul necesar fiind luat din mediu prin descompunerea unor componente ale acestuia. Putrefacția se datorește în primul rînd unor bacterii ana- erobe care descompun materia organică. 2. (Despre procese biochimice) Care se produce într-un mediu lipsit de aer. Fermentația alcoolică a glucidelor este un proces anaerob.

ANAEROB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care trăiește și se înmulțește fără aer; (despre procese biochimice) care se produce într-un mediu lipsit de aer. – După fr. anaérobie.

ANAEROB, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care trăiește lipsit de aer; anaerobiotic; (despre fenomene biochimice) care se produce într-un mediu fără aer. [< fr. anaérobe, cf. gr. a – fără, aer – aer, bios – viață].

ANAEROB, -Ă adj. (despre organisme) capabil să trăiască în absența oxigenului; anaerobiotic. (< fr. anaérobie)

ANAEROB ~ă (~i, ~e) 1) (despre microorganisme) Care poate trăi fără aer. Bacterii ~e. 2) (despre procese biochimice) Care au loc într-un mediu fără aer. [Sil. an-a-e-] /<fr. anaérobe

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anaerob (desp. a-na-e-/an-a-) adj. m., pl. anaerobi; f. anaerobă, pl. anaerobe

anaerob (a-na-e- / an-a-) adj. m., pl. anaerobi; f. anaerobă, pl. anaerobe

anaerob adj. (sil. -a-e-; mf. an-) → aerob

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANAEROB adj. (BIOL.) anaerobiotic. (Microorganisme ~.)

ANAEROB adj. (BIOL.) anaerobiotic. (Microorganisme ~.)

Anaerob ≠ aerob

Intrare: anaerobiu
anaerobiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: anaerob
anaerob adjectiv
  • silabație: a-na-e-rob, an-a-e-rob info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anaerob
  • anaerobul
  • anaerobu‑
  • anaerobă
  • anaeroba
plural
  • anaerobi
  • anaerobii
  • anaerobe
  • anaerobele
genitiv-dativ singular
  • anaerob
  • anaerobului
  • anaerobe
  • anaerobei
plural
  • anaerobi
  • anaerobilor
  • anaerobe
  • anaerobelor
vocativ singular — —
plural — —
anaerobiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anaerob, anaerobăadjectiv

  • 1. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: anaerobiotic antonime: aerob
    • format_quote Putrefacția se datorește în primul rând unor bacterii anaerobe care descompun materia organică. DLRLC
  • 2. (Despre procese biochimice) Care se produce într-un mediu lipsit de aer. DLRLC DN
    • format_quote Fermentația alcoolică a glucidelor este un proces anaerob. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.