ANAEROB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (În opoziție cu aerob) 1. (Despre microorganisme) Care trăiește și se înmulțește fără aer, oxigenul necesar fiind luat din mediu prin descompunerea unor componente ale acestuia. Putrefacția se datorește în primul rînd unor bacterii ana- erobe care descompun materia organică. 2. (Despre procese biochimice) Care se produce într-un mediu lipsit de aer. Fermentația alcoolică a glucidelor este un proces anaerob.