13 definiții pentru anaerob


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anaerob, ~ă a [At: CADE / Pl: ~i, ~e / V: (înv) ~iu, ~ie / E: fr anaérobe] (D. microorganisme; îoc aerob) Care trăiește fără să consume oxigenul din aerul atmosferic.

ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. – Din fr. anaérobie.

ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. [Pr.: -na-e-] – După fr. anaérobie.

ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (În opoziție cu aerob) 1. (Despre microorganisme) Care trăiește și se înmulțește fără aer, oxigenul necesar fiind luat din mediu prin descompunerea unor componente ale acestuia. Putrefacția se datorește în primul rînd unor bacterii ana- erobe care descompun materia organică. 2. (Despre procese biochimice) Care se produce într-un mediu lipsit de aer. Fermentația alcoolică a glucidelor este un proces anaerob.

ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care trăiește și se înmulțește fără aer; (despre procese biochimice) care se produce într-un mediu lipsit de aer. – După fr. anaérobie.

ANAERÓB, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care trăiește lipsit de aer; anaerobiotic; (despre fenomene biochimice) care se produce într-un mediu fără aer. [< fr. anaérobe, cf. gr. a – fără, aer – aer, bios – viață].

ANAERÓB, -Ă adj. (despre organisme) capabil să trăiască în absența oxigenului; anaerobiotic. (< fr. anaérobie)

ANAERÓB ~ă (~i, ~e) 1) (despre microorganisme) Care poate trăi fără aer. Bacterii ~e. 2) (despre procese biochimice) Care au loc într-un mediu fără aer. [Sil. an-a-e-] /<fr. anaérobe


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anaerób (a-na-e- / an-a-) adj. m., pl. anaeróbi; f. anaeróbă, pl. anaeróbe

anaerób adj. (sil. -a-e-; mf. an-) → aerob


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANAERÓB adj. (BIOL.) anaerobiotic. (Microorganisme ~.)

ANAEROB adj. (BIOL.) anaerobiotic. (Microorganisme ~.)

Intrare: anaerob
anaerob adjectiv
  • silabație: a-na-e-rob, an-a-e-rob
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anaerob
  • anaerobul
  • anaerobu‑
  • anaero
  • anaeroba
plural
  • anaerobi
  • anaerobii
  • anaerobe
  • anaerobele
genitiv-dativ singular
  • anaerob
  • anaerobului
  • anaerobe
  • anaerobei
plural
  • anaerobi
  • anaerobilor
  • anaerobe
  • anaerobelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anaerob

  • 1. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: anaerobiotic antonime: aerob un exemplu
    exemple
    • Putrefacția se datorește în primul rând unor bacterii anaerobe care descompun materia organică.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre procese biochimice) Care se produce într-un mediu lipsit de aer.
    surse: DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Fermentația alcoolică a glucidelor este un proces anaerob.
      surse: DLRLC

etimologie: