10 definiții pentru anacruză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anacru sf [At: DEX2 / Pl: ~ze / E: fr anacrouse] 1 Notă (sau grup de note) care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2 Primă silabă neaccentuată a unui vers.

ANACRÚZĂ, anacruze, s. f. 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. – Din fr. anacrouse.

ANACRÚZĂ, anacruze, s. f. 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. – Din fr. anacrouse.

ANACRÚZĂ s. f. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. – Fr. anacrouse (< gr.).

ANACRÚZĂ s.f. 1. (Lit.) Silabă neaccentuată la începutul unui vers, care nu contează ca parte a acestuia. 2. (Muz.) Măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale; auftact. [< fr. anacrouse, cf. gr. ana – înainte, krousis – accent].

ANACRÚZĂ s. f. 1. silabă neaccentuată care precedă primul picior complet al unui vers. 2. (muz.) sunet precedând primul timp tare al unei măsuri. (< fr. anacrouse)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anacrúză (-na-cru-) s. f., g.-d. art. anacrúzei; pl. anacrúze

anacrúză s. f. (sil. -cru-), g.-d. art. anacrúzei; pl. anacrúze


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

anacruză (< gr. ἀνάϰρουσις, de la vb. ἀναϰρούω, „a lovi de jos în sus”) 1. Termen grecesc de metrică (2) antică, desemnând o jumătate de picior (1) neaccentuată care precede prima silabă accentuată. 2. Intrat în terminologia muzicală, termenul desemnează o introducere formată dintr-un sunet sau un mic grup de sunete, precedând primul timp (1, 2) tare al unei măsuri*. Într-un nucleu ritmic, a. constituie pregătirea accentului (III, 1) principal. Deși a. – care, din punct de vedere arm., este în general o întârziere* – se plasează pe un timp slab, are totuși un accent inițial. A. scurtă este socotită ca o completare a primei măsuri; a. lungă este socotită ca o măsură incompletă, în anumite stiluri completarea ei constituind-o ultima măsură. Echiv. germ.: Auftakt (1).

ANACRUZĂ (fr. anacrouse < gr. anacrusis, fără lovire) În metrica antică, o silabă inițială slabă, care precede primul picior al unui vers. În metrica modernă, o silabă sau mai multe silabe neaccentuate, la începutul unui vers, dar care nu sînt părți ale metricii versului respectiv. Anacruza este des folosită în poezia populară. Ea constă în conjuncțiile monosilabice, adăugate la începutul unor versuri, pentru o mai precisă înțelegere a ideilor. Ex. Și, unde mi-o apuca, Și, unde mi-o scutura, Și, unde mi-o învîrtea... (Gheorghelaș, poezie populară)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANACRÚZĂ (< fr., gr.) s. f. (MUZ.) 1. Notă sau grup de note muzicale anterioare primului timp tare din măsură. 2. Silabă care premerge seria ritmică a unui vers.

Intrare: anacruză
anacruză substantiv feminin
  • silabație: a-na-cru-ză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anacru
  • anacruza
plural
  • anacruze
  • anacruzele
genitiv-dativ singular
  • anacruze
  • anacruzei
plural
  • anacruze
  • anacruzelor
vocativ singular
plural

anacruză

  • 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: auftact
  • 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: