Definiția cu ID-ul 532199:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

anacruză (< gr. ἀνάϰρουσις, de la vb. ἀναϰρούω, „a lovi de jos în sus”) 1. Termen grecesc de metrică (2) antică, desemnând o jumătate de picior (1) neaccentuată care precede prima silabă accentuată. 2. Intrat în terminologia muzicală, termenul desemnează o introducere formată dintr-un sunet sau un mic grup de sunete, precedând primul timp (1, 2) tare al unei măsuri*. Într-un nucleu ritmic, a. constituie pregătirea accentului (III, 1) principal. Deși a. – care, din punct de vedere arm., este în general o întârziere* – se plasează pe un timp slab, are totuși un accent inițial. A. scurtă este socotită ca o completare a primei măsuri; a. lungă este socotită ca o măsură incompletă, în anumite stiluri completarea ei constituind-o ultima măsură. Echiv. germ.: Auftakt (1).