ANACRONISM, anacronisme, s. n. Eroare în fixarea datei unor evenimente (istorice). ♦ Fapt, obicei sau opinie perimată. – Din fr. anachronisme.

anacronism sn [At: KOGĂLNICEANU, ARHIVA R. I, 94/1 / V: (înv) ~chr~ / Pl: ~e / E: fr anachronisme] 1 Eroare constând în punerea unei întâmplări în alt timp decât în cel când a avut loc. 2 Trăsătură ce nu corespunde spiritului unui timp. modificată

*ANACRONISM (pl. -me, -muri) sn. 📖 1 Greșeală pe care o face cineva cînd pune într’un timp fapte care nu s’au întîmplat atunci sau persoane care n’au trăit în acea vreme: e un ~ cînd într’una din cazaniile Mitropolitului Varlaam se spune că pe vremea Iui Cristos „în Ierusalim era adunate năroade multe, era Sîrbi, Ceși, Neamți, Arapi, Eghipteani, Spănioli” ¶ 2 Orice lucru care e pus într’un timp greșit, care nu se potrivește cu ideile, obiceiurile unei epoci [fr.].

ANACRONISM, anacronisme, s. n. Nepotrivire sau confuzie între fapte, evenimente etc. și epoca în care sunt plasate; introducere în prezentarea unei epoci a unor trăsături din altă epocă. ♦ Fapt, obicei sau opinie perimată. – Din fr. anachronisme.

ANACRONISM, anacronisme, s. n. Eroare constînd în fixarea unei întîmplări în alt timp decît cel adevărat; introducere greșită, în prezentarea unei epoci, a unor trăsături din altă epocă. G. Asachi, cunoscînd foarte bine anacronismul lui Cantimir, a căutat să-l dezvinovățască, făcînd din Baiezet I Baiezet II. ARHIVA R. I 94. ♦ Rămășiță din trecut, care nu corespunde modului de viață actual; opinie sau obicei învechit. Este mai mult decît o greșeală a predica latinirea ( = latinizarea): este un anacronism; prelungit, anacronismul este un pedantism ridicul, și predicatorii anacronismului se cheamă pedanți. RUSSO, O. 94.

ANACRONISM, anacronisme, s. n. Eroare constînd în fixarea unei întîmplări în alt timp decît cel adevărat; introducere în prezentarea unei epoci, a unor trăsături din altă epocă. ♦ Obicei sau opinie învechită. – Fr. anachronisme.

ANACRONISM s.n. 1. Eroare în fixarea datei unei întîmplări, a unui eveniment etc. 2. Lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit. [< fr. anachronisme, cf. gr. ana – în urmă, chronos – timp].

ANACRONISM s. n. 1. eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc. 2. lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit. (< fr. anachronisme)

ANACRONISM ~e n. 1) Eroare la fixarea unei date. 2) Fapt, obicei, opinie sau idee perimată. [Sil. -na-cro-] /<fr. anachronisme

anacronism n. 1. eroare de cronologie; 2. fig. faptă sau vorbă fără timp și fără loc.

anacronistic, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 392 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr anachronisme] 1 De anacronism. 2 Caracteristic anacronismului.

*anacronízm n., pl. e (vgr. ana-hronismós, d. aná, înapoĭ și hrónos, timp. V. sincronizm). Greșală de cronologie, cum ar fi reprezentarea luĭ Cezar în costumu lui Napoleon. Aducerea unuĭ lucru care a fost dat uĭtăriĭ și nu maĭ place azĭ.

anacronism (desp. -na-cro-) s. n., pl. anacronisme

anacronism (-na-cro-) s. n., pl. anacronisme

anacronism s. n. (sil. -cro-), pl. anacronisme

anacronism, -me.

ANACRONISM (< fr. anacronisme ; cf. gr. ana, înapoi, în urmă, și kronos, timp) Eroare cronologică în datarea evenimentelor, fie înainte de a se fi întimplat (procronism, sau anacronism progresiv), fie după (paracronism, metacronism sau anacronism regresiv). Termenii procronism, paracronism, metacronism sînt mai puțin folosiți, în genere este folosit cel de anacronism. Anacronismele apar frecvent în unele scrieri (ex. limbajul secolului al XVIII-lea atribuit de Racine grecilor și romanilor). Unele anacronisme sînt voite chiar, ca, de exemplu, în parodii sau scrieri cu caracter satiric etc., ele contribuind la obținerea unor efecte comice. Altele sînt neintenționate, ca în unele piese ale lui Gh. Asachi și chiar în teatrul lui V. Alecsandri (Despot Vodă, plănuirea, constituirea unei cruciade, într-o perioadă cînd această idee este istoricește perimată, idee cu care Despot Vodă îi cucerește pe boieri). Anacronismele nu lipsesc nici în domeniul artelor plastice (nerespectarea culorii istorice a costumației epocii etc.) Tot anacronisme sînt socotite toate cele ce contrastează cu spiritul epocii actuale (moravuri, atitudini, concepții de viață învechite etc.) În literatură se deosebesc adesea două feluri de anacronisme: unul denumit material, al faptelor, altul moral, al ideilor.