15 definiții pentru anacronism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anacronism sn [At: KOGĂLNICEANU, ARHIVA R. I, 94/1 / V: (înv) ~chr~ / Pl: ~e / E: fr anachronisme] 1 Eroare constând în punerea unei întâmplări în alt timp decât în cel când a avut loc. 2 Trăsătură ce nu corespunde spiritului unui timp. modificată

ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Eroare în fixarea datei unor evenimente (istorice). ♦ Fapt, obicei sau opinie perimată. – Din fr. anachronisme.

ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Nepotrivire sau confuzie între fapte, evenimente etc. și epoca în care sunt plasate; introducere în prezentarea unei epoci a unor trăsături din altă epocă. ♦ Fapt, obicei sau opinie perimată. – Din fr. anachronisme.

ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Eroare constînd în fixarea unei întîmplări în alt timp decît cel adevărat; introducere greșită, în prezentarea unei epoci, a unor trăsături din altă epocă. G. Asachi, cunoscînd foarte bine anacronismul lui Cantimir, a căutat să-l dezvinovățască, făcînd din Baiezet 1 Baiezet II. ARHIVA R. I 94. ♦ Rămășiță din trecut, care nu corespunde modului de viață actual; opinie sau obicei învechit. Este mai mult decît o greșeală a predica latinirea ( = latinizarea): este un anacronism; prelungit, anacronismul este un pedantism ridicul, și predicatorii anacronismului se cheamă pedanți. RUSSO, O. 94.

ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Eroare constând în fixarea unei întâmplări în alt timp decât cel adevărat; introducere în prezentarea unei epoci, a unor trăsături din altă epocă. ♦ Obicei sau opinie învechită. – Fr. anachronisme.

ANACRONÍSM s.n. 1. Eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc. 2. Lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit. [< fr. anachronisme, cf. gr. ana – în urmă, chronos – timp].

ANACRONÍSM s. n. 1. eroare în fixarea datei unei întâmplări, a unui eveniment etc. 2. lucru care nu corespunde spiritului unei epoci, învechit. (< fr. anachronisme)

ANACRONÍSM ~e n. 1) Eroare la fixarea unei date. 2) Fapt, obicei, opinie sau idee perimată. [Sil. -na-cro-] /<fr. anachronisme

anacronism n. 1. eroare de cronologie; 2. fig. faptă sau vorbă fără timp și fără loc.

anacronístic, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 392 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr anachronisme] 1 De anacronism. 2 Caracteristic anacronismului.

*anacronízm n., pl. e (vgr. ana-hronismós, d. aná, înapoĭ și hrónos, timp. V. sincronizm). Greșală de cronologie, cum ar fi reprezentarea luĭ Cezar în costumu lui Napoleon. Aducerea unuĭ lucru care a fost dat uĭtăriĭ și nu maĭ place azĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anacronísm (-na-cro-) s. n., pl. anacronísme

anacronísm s. n. (sil. -cro-), pl. anacronísme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANACRONISM (< fr. anacronisme ; cf. gr. ana, înapoi, în urmă, și kronos, timp) Eroare cronologică în datarea evenimentelor, fie înainte de a se fi întimplat (procronism, sau anacronism progresiv), fie după (paracronism, metacronism sau anacronism regresiv). Termenii procronism, paracronism, metacronism sînt mai puțin folosiți, în genere este folosit cel de anacronism. Anacronismele apar frecvent în unele scrieri (ex. limbajul secolului al XVIII-lea atribuit de Racine grecilor și romanilor). Unele anacronisme sînt voite chiar, ca, de exemplu, în parodii sau scrieri cu caracter satiric etc., ele contribuind la obținerea unor efecte comice. Altele sînt neintenționate, ca în unele piese ale lui Gh. Asachi și chiar în teatrul lui V. Alecsandri (Despot Vodă, plănuirea, constituirea unei cruciade, într-o perioadă cînd această idee este istoricește perimată, idee cu care Despot Vodă îi cucerește pe boieri). Anacronismele nu lipsesc nici în domeniul artelor plastice (nerespectarea culorii istorice a costumației epocii etc.) Tot anacronisme sînt socotite toate cele ce contrastează cu spiritul epocii actuale (moravuri, atitudini, concepții de viață învechite etc.) În literatură se deosebesc adesea două feluri de anacronisme: unul denumit material, al faptelor, altul moral, al ideilor.

Intrare: anacronism
anacronism substantiv neutru
  • silabație: a-na-cro-nism
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anacronism
  • anacronismul
  • anacronismu‑
plural
  • anacronisme
  • anacronismele
genitiv-dativ singular
  • anacronism
  • anacronismului
plural
  • anacronisme
  • anacronismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anacronism

  • 1. Eroare în fixarea datei unor evenimente (istorice).
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • G. Asachi, cunoscînd foarte bine anacronismul lui Cantimir, a căutat să-l dezvinovățască, făcînd din Baiezet I Baiezet II. ARHIVA R. I 94.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Fapt, obicei sau opinie perimată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Este mai mult decît o greșeală a predica latinirea ( = latinizarea): este un anacronism; prelungit, anacronismul este un pedantism ridicul, și predicatorii anacronismului se cheamă pedanți. RUSSO, O. 94.
        surse: DLRLC

etimologie: