18 definiții pentru amvon ambon amhon amvoană amvonă anvoană anvon anvonă

amvón sn [At: VARLAAM, ap. HEM 1038 / V: (înv) -hon, an-, -vonă, -voană, anvoană, anvonă / Pl: -oane, -uri / E: vsl aмyвoньy, ngr ἄμβων] (Bis) Loc înălțat în biserică, de unde se citește Evanghelia sau se țin predici.

AMVÓN, amvoane, s. n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește Evanghelia. – Din sl. amŭvonŭ.

AMVÓN, amvoane, s. n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. – Din sl. amŭvonŭ.

AMVÓN, amvoane, s. n. Construcție (de obicei ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. În predicile sale de pe amvoanele bisericilor înțepa ca viespea. CREANGĂ, A. 136.

AMVÓN, amvoane, s. n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. – Slav (v. sl. amŭvonŭ < gr.).

amvón s. n., pl. amvoáne

amvón (amvoáne), s. n. – Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. Mr. amvun. Ngr. ἄμβων, sau sl. amŭbonŭ.

AMVÓN ~oáne n. Mic balcon în biserică de unde se citește evanghelia și se predică. /<sl. amuvonu

amvon n. 1. tribuna depe care se predică sau se citește Evanghelia în biserică; 2. predicațiune; elocvența amvonului; 3. (și amvonă) fig. religiune: perind de a sale valuri amvona creștinească AL. [De origină slavo-greacă].

anvón n., pl. oane și urĭ (ngr. ánvon, vgr. ámbon, d. anabaíno, mă suĭ; vsl. amŭvonŭ, amŭbonŭ). Tribuna de pe care se predică în biserică. – Și advón (Od.). Greșit scris amvon. Vechĭ și ambón (după vsl.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

amvón, amvoane, s.n. – (bis.) Podium sau balcon într-o biserică, de unde se citește evanghelia și se ține predica. – Din sl. amǔvonǔ (DER, DEX, MDA).

Intrare: amvon
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anvon anvonul
plural anvoane anvoanele
genitiv-dativ singular anvon anvonului
plural anvoane anvoanelor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambon ambonul
plural amboane amboanele
genitiv-dativ singular ambon ambonului
plural amboane amboanelor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amvo amvona
plural amvone amvonele
genitiv-dativ singular amvone amvonei
plural amvone amvonelor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amvoa amvoana
plural amvoane amvoanele
genitiv-dativ singular amvoane amvoanei
plural amvoane amvoanelor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anvoa anvoana
plural anvoane anvoanele
genitiv-dativ singular anvoane anvoanei
plural anvoane anvoanelor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anvo anvona
plural anvone anvonele
genitiv-dativ singular anvone anvonei
plural anvone anvonelor
vocativ singular
plural
amvon (pl. -e) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amvon amvonul
plural amvoane amvoanele
genitiv-dativ singular amvon amvonului
plural amvoane amvoanelor
vocativ singular
plural
amvon (pl. -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amvon amvonul
plural amvonuri amvonurile
genitiv-dativ singular amvon amvonului
plural amvonuri amvonurilor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amhon amhonul
plural amhoane amhoanele
genitiv-dativ singular amhon amhonului
plural amhoane amhoanelor
vocativ singular
plural

amvon ambon amhon amvoană amvonă anvoană anvon anvonă

  • 1. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește Evanghelia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 NODEX un exemplu
    exemple
    • În predicile sale de pe amvoanele bisericilor înțepa ca viespea. CREANGĂ, A. 136.
      surse: DLRLC

etimologie: