14 definiții pentru amuzament

amuzamént sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr amusement] Petrecere cu lucruri, agreabile, cu glume Si: distracție.

AMUZAMÉNT, amuzamente, s. n. Distracție, divertisment; înveselire, recreare. – Din fr. amusament.

AMUZAMÉNT, amuzamente, s. n. Distracție, divertisment; înveselire, recreare. – Din fr. amusement.

AMUZAMÉNT, amuzamente, s. n. Petrecere a timpului în mod plăcut și vesel, cu glume și alte mijloace de înveselire; distracție, divertisment. A jucat diverse scene, spre amuzamentul tuturor.

AMUZAMÉNT, amuzamente, s. n. Distracție, desfătare, divertisment. – După fr. amusement.

amuzamént s. n., pl. amuzaménte

amuzamént s. n., pl. amuzaménte

AMUZAMÉNT s. 1. v. distracție. 2. distracție, joacă, (înv.) zăbavă. (Dragostea nu este un ~.)

AMUZAMÉNT s.n. Distracție, divertisment; destindere, înveselire. [< fr. amusement].

AMUZAMÉNT s. n. distracție, divertisment, destindere. (< fr. amusement)

AMUZAMÉNT ~e n. Petrecere plăcută a timpului; distracție; divertisment; agrement. /<fr. amusement

*amuzamént n., pl. e (fr. amusement). Distracțiune, trecerea timpuluĭ cu ocupațiunĭ ușoare. Lucru care amuzează: vîslirea e amuzamentu lui.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMUZAMÉNT s. 1. agrement, distracție, divertisment, plăcere, (înv.) zéfchiu. (Parc de ~.) 2. distracție, joacă, (înv.) zăbavă. (Dragostea nu este un ~.)

AMUZAMENT. Subst. Amuzament, distracție, divertisment, agrement, plăcere, desfătare, desfăt (rar), delectare, deliciu, încîntare; veselie, înveselire, veselire (pop.), bună dispoziție, voie bună, moment vesel, petrecere. Glumă, banc (fam.), anecdotă, nostimadă, haz, spirit, vorbă de duh, mucalitlîc (înv.), comedie (pop. și fam.), comicărie (pop.), ghidușie (fam.), caraghioslîc, paiațerie, clovnerie, mascaradă, bufonerie, bufonadă (rar), pantalonadă (înv.); poznă (pop. și fam.), ștrengărie (fam.), giumbușluc (pop.), giumbuș (rar), drăcovenie (fam.), drăcie, drăcărie (pop. și fam.), farsă, năzbîtie, boroboață (fam.), bazaconie (fam.), șotie. Joc, joacă, hîrjoană, hîrjoneală. Clovn, măscărici, mascara (înv.), paiață, păiețică (dim., fam.), comediant, bufon, saltimbanc; marionetă, fantoșă (livr.), păpușă; păcălici, păcală, poznaș (pop. și fam.), ștrengar, mehenghi (pop.), cabaz (înv. și reg.), ghidușar (rar), ghiduș (fam.). Adj. Amuzant, distractiv, de divertisment, de agrement; desfătător, plăcut, agreabil, delectabil, delicios (fig.); hazliu, nostim, de toată nostimada; vesel; poznaș (pop. și fam.), ștrengar; drăcos; spiritual, glumeț, mehenghi (pop.), șugubăț, șuguitor (reg.), cu umor, cu haz, șod (reg.): comic, ghiduș (fam.), hîtru (reg.), mucalit. Jovial, bine dispus, bucuros, vesel, înveselit, veselit (pop.), voios. Caraghios, burlesc, bufon (rar), grotesc, ridicol. Vb. A se amuza, a se distra, a petrece, a se desfăta, a se delecta; a fi bine dispus, a fi plin de voie bună, a se bucura, a se veseli (pop.), a se înveseli; a glumi, a face glume, a șugui (reg.). A se juca, a se hîrjoni, a se apuca (a se lua) la hîrjoană. A face pozne, a se ștrengări, a umbla cu giumbușlucuri; a avea haz, a ști de glumă, a fi dracul gol, a fi drac împelițat. A amuza, a distra, a desfăta, a delecta, a înveseli, a veseli (pop.), a bucura. Adv. În glumă, din glumă. V. bucurie, glumă, plăcere, rîs.

Intrare: amuzament
amuzament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amuzament amuzamentul
plural amuzamente amuzamentele
genitiv-dativ singular amuzament amuzamentului
plural amuzamente amuzamentelor
vocativ singular
plural