3 intrări

14 definiții

amușíre sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: amuși] (Tăb; Ban) Smulgere a părului (sau a lânei) de pe o blană (sau de pe o piele), după ce a stat în amuș1 Si: amușit1 (1), pănușire, păruire.

amușí2 vtr [At: LIUBA-IANA, M., 123 / Pzi: -șesc / E: amuș1] 1-2 (Tăb; Ban) A smulge părul (sau lâna) de pe o blană (sau de pe o piele), după ce a stat în amuș1 (1) Si: a pănuși, a părui.

AMUȘÍ2, amușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

AMUȘÍ2, amușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

AMÚȘI1 adv. (Reg.) Acum (2). – Amu + și.

AMÚȘI1 adv. (Reg.) Numaidecât, îndată, imediat. – Din amu + și.

AMUȘÍ2, amușesc vb. IV. Tranz. A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

amușí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușésc, imperf. 3 sg. amușeá; conj. prez. 3 să amușeáscă

amușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușésc, imperf. 3 sg. amușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. amușeáscă

amușí vb., ind. prez. pers. 1 amúș / amușesc

AMÚȘI adv. fam. Fără întârziere; imediat; degrabă; îndată. /amu pop. + și

amușésc v. tr. (d. amuș 1). Ban. Pun în amuș, tăbăcesc.

Intrare: amușire
amușire
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amușire amușirea
plural amușiri amușirile
genitiv-dativ singular amușiri amușirii
plural amușiri amușirilor
vocativ singular
plural
Intrare: amuși (1 amuș)
verb (VT332)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amuși amușire amușit amușind singular plural
amușă amușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amuș (să) amuș amușeam amușii amușisem
a II-a (tu) amuși (să) amuși amușeai amușiși amușiseși
a III-a (el, ea) amușă (să) amușe amușea amuși amușise
plural I (noi) amușim (să) amușim amușeam amușirăm amușiserăm, amușisem*
a II-a (voi) amușiți (să) amușiți amușeați amușirăți amușiserăți, amușiseți*
a III-a (ei, ele) amușă (să) amușe amușeau amuși amușiseră
Intrare: amuși (1 amușesc)
amuși (1 amușesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amuși amușire amușit amușind singular plural
amușește amușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amușesc (să) amușesc amușeam amușii amușisem
a II-a (tu) amușești (să) amușești amușeai amușiși amușiseși
a III-a (el, ea) amușește (să) amușească amușea amuși amușise
plural I (noi) amușim (să) amușim amușeam amușirăm amușiserăm, amușisem*
a II-a (voi) amușiți (să) amușiți amușeați amușirăți amușiserăți, amușiseți*
a III-a (ei, ele) amușesc (să) amușească amușeau amuși amușiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)