AMÚȘI¹ adv. (Reg.) Acum (2). – Amu + și.

amușí² vtr [At: LIUBA-IANA, M., 123 / Pzi: ~șesc / E: amuș¹] 1-2 (Tăb; Ban) A smulge părul (sau lâna) de pe o blană (sau de pe o piele), după ce a stat în amuș¹ (1) Si: a pănuși, a părui.

amúși¹ av [At: ECONOMIA, 52 / V: amuș / E: amu + și (cf acmuși și acuși)] 1 Îndată. 2 Tocmai. 3 (Îe) -... ~ Când... când. 4 (Îae) Câteodată... altădată. 5 (Îe) ~ – ~ Tot mereu.

AMÚȘI¹ adv. (Reg.) Acum (2). – Amu + și.

AMUȘÍ adv. (Regional) Numaidecît, îndată, imediat. Așteapt-o, că vine amuși! ȘEZ. II 188. ◊ Expr. Amu și... amuși... = cînd... cînd..., ba... ba..., cîteodată... altă dată... Am o puică: Amuși îi albă, amuși îi neagră (Ziua și noaptea). GOROVEI, C. 138.

AMUȘͲ, amușesc vb. IV. Tranz. A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

AMÚȘI¹ adv. (Reg.) Numaidecât, îndată, imediat. – Din amu + și.

AMÚȘI adv. fam. Fără întârziere; imediat; degrabă; îndată. /amu pop. + și

amuși adv. Mold. V. acuși.

amuș² av vz amuși¹

acúm (vest) și acúma (est) adv. (lat. eccú-modo, ca cum d. quo-modo. Eccu saŭ eccum e îld. ecce eum, ĭacătă-l). În acest timp, în acest moment: acuma e fericit, dar altă dată a suferit multe. Îndată, imediat: acuma plec, plec acuma. Loc. adj. De acuma, actual: cel de acuma. De acum, de acum înainte saŭ de acum în colo, de azĭ înainte, pe timpu rămas, începînd din acest moment: de acuma m’am liniștit. – Fam. și acú: acú-ĭ acú, acu e momentu hotărîtor saŭ critic; acuș și acușa, în nord amú și amuș, ĭar în vechime acmú și ĭacmú. În sud acușica (după vsl. -ka, ca’n bg. túka, aci; rus. zdĭeka, aci; ș. a.

amușésc v. tr. (d. amuș 1). Ban. Pun în amuș, tăbăcesc.

amúși¹ (reg.) adv.

amușí² (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușésc, imperf. 3 sg. amușeá; conj. prez. 3 să amușeáscă

amúși adv.

amușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușésc, imperf. 3 sg. amușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. amușeáscă

amușí vb., ind. prez. pers. 1 amúș / amușesc