3 intrări

19 definiții

amușí2 vtr [At: LIUBA-IANA, M., 123 / Pzi: -șesc / E: amuș1] 1-2 (Tăb; Ban) A smulge părul (sau lâna) de pe o blană (sau de pe o piele), după ce a stat în amuș1 (1) Si: a pănuși, a părui.

amúși1 av [At: ECONOMIA, 52 / V: amuș / E: amu + și (cf acmuși și acuși)] 1 Îndată. 2 Tocmai. 3 (Îe) -... ~ Când... când. 4 (Îae) Câteodată... altădată. 5 (Îe) ~ – ~ Tot mereu.

AMÚȘI1 adv. (Reg.) Acum (2). – Amu + și.

AMUȘÍ2, amușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

AMÚȘI1 adv. (Reg.) Acum (2). – Amu + și.

AMUȘÍ2, amușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

AMUȘÍ adv. (Regional) Numaidecît, îndată, imediat. Așteapt-o, că vine amuși! ȘEZ. II 188. ◊ Expr. Amu și... amuși... = cînd... cînd..., ba... ba..., cîteodată... altă dată... Am o puică: Amuși îi albă, amuși îi neagră (Ziua și noaptea). GOROVEI, C. 138.

AMÚȘI1 adv. (Reg.) Numaidecât, îndată, imediat. – Din amu + și.

AMUȘÍ2, amușesc vb. IV. Tranz. A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.

amușí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușésc, imperf. 3 sg. amușeá; conj. prez. 3 să amușeáscă

amușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușésc, imperf. 3 sg. amușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. amușeáscă

amușí vb., ind. prez. pers. 1 amúș / amușesc

AMÚȘI adv. fam. Fără întârziere; imediat; degrabă; îndată. /amu pop. + și

acúm (vest) și acúma (est) adv. (lat. eccú-modo, ca cum d. quo-modo. Eccu saŭ eccum e îld. ecce eum, ĭacătă-l). În acest timp, în acest moment: acuma e fericit, dar altă dată a suferit multe. Îndată, imediat: acuma plec, plec acuma. Loc. adj. De acuma, actual: cel de acuma. De acum, de acum înainte saŭ de acum în colo, de azĭ înainte, pe timpu rămas, începînd din acest moment: de acuma m'am liniștit. – Fam. și acú: acú-ĭ acú, acu e momentu hotărîtor saŭ critic; acuș și acușa, în nord amú și amuș, ĭar în vechime acmú și ĭacmú. În sud acușica (după vsl. -ka, ca'n bg. túka, aci; rus. zdĭeka, aci; ș. a.

amușésc v. tr. (d. amuș 1). Ban. Pun în amuș, tăbăcesc.

Intrare: amuși (1 amuș)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amuși amușire amușit amușind singular plural
amușă amușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amuș (să) amuș amușeam amușii amușisem
a II-a (tu) amuși (să) amuși amușeai amușiși amușiseși
a III-a (el, ea) amușă (să) amușe amușea amuși amușise
plural I (noi) amușim (să) amușim amușeam amușirăm amușiserăm, amușisem*
a II-a (voi) amușiți (să) amușiți amușeați amușirăți amușiserăți, amușiseți*
a III-a (ei, ele) amușă (să) amușe amușeau amuși amușiseră
Intrare: amuși (adv.)
amuși (adv.)
Intrare: amuși (1 amușesc)
amuși (1 amușesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amuși amușire amușit amușind singular plural
amușește amușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amușesc (să) amușesc amușeam amușii amușisem
a II-a (tu) amușești (să) amușești amușeai amușiși amușiseși
a III-a (el, ea) amușește (să) amușească amușea amuși amușise
plural I (noi) amușim (să) amușim amușeam amușirăm amușiserăm, amușisem*
a II-a (voi) amușiți (să) amușiți amușeați amușirăți amușiserăți, amușiseți*
a III-a (ei, ele) amușesc (să) amușească amușeau amuși amușiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)