ampróor av, sm vz proor

amproor n. 1. ajunul lui sf. Gheorghe (22 Aprilie), când, după credința poporului, desdedimineață babele umblă după mana vacilor și hoții după iarba fiarelor; 2. (în graiul ciobănesc), ceasul înainte de amiazi (între 9 și 10): vin mieii de amproor. [Forma scurtată proor (= pe roor) pare a reflecta lat. PER ROREM, pe rouă, făcând aluziune la ora zilei când pământul e acoperit de rouă]. corectată

ampróor, V. proor.

próor și próur, împróor și -our n., pl. inuz. urĭ (ngr. próoros, timpuriŭ, devreme). Est. Rar. Timpu din zorĭ cînd se duc întîĭa oară oile la pășune. Ajunu uneĭ sărbătorĭ, maĭ ales a sfîntuluĭ Gheorghe. Ban. Olt. (amproor). Timpu de la 9-10 dimineața. (În Mac. prour, timpu de la 2-3 noaptea). Pe aĭurea și năprăor și năproor. În Dolj, a te duce în proor, a te duce în noaptea din aintea sfîntuluĭ Gheorghe la cules ramurĭ de stejar, cu care se împodobesc casele. În Trans. (Jiŭ) împlour, udatu obișnuit cu apă la sfîntu Gheorghe.

ampróor s.n. (reg.) 1. ajunul lui Sf. Gheorghe (22 aprilie) 2. (în graiul ciobanilor) ceasul dintre 9 și 10 dimineață

ampróor, (proor), s.n. – (reg.; înv.) 1. Orele dimineții când se duc oile la pășune. 2. Ajunul de Sf. Gheorghe (22 aprilie): „La Sf. Gheorghe... dacă-i iarbă să duc oile, ies la pășune; de nu-i omăt, la hotar. Le afumam cu tămâie. Atunci le dădeam de-amproor. Să duc oile la pășune, da’ mieii s-aleg di cătă ele și on copil mere cu mieii, on cioban cu oile. Vin și le mulg. Pă când le gată de muls, s-adună cu mieii. Aiasta-i de-amproru” (Memoria, 2007: 2.145; Săliștea de Sus). 3. Înțărcatul mieilor, care avea loc primăvara, de îndată ce se încălzea vremea (Dăncuș, 1986: 51). – „Forma scurtată proor (pe roor) pare a reflecta lat. per rorem ”pe rouă„, făcând aluzie la ora zilei când pământul e acoperit cu rouă” (Șăineanu, pentru var. amproor); din ngr. próoros „timpuriu, devreme” (Scriban, DER, NDU, pentru var. proor); et. nec. (DEX, pentru var. prour).