2 intrări

15 definiții

amprentá vb., ind. prez. 1 sg. amprentéz, 3 sg. și pl. amprenteáză

AMPRENTÁ vb. I tr. A lua amprentele cuiva. ♦ intr. A lăsa o marcă; a marca profund. [< fr. empreindre, după amprentă].

AMPRENTÁ vb. I. tr. 1. a lua amprentele cuiva. 2. a imprima într-o masă plastică o parte a maxilarului în vederea confecționării unei proteze dentare. II. intr. a marca profund. (după fr. empreindre)

AMPRÉNTĂ, amprente, s. f. Imagine, urmă întipărită prin presare pe o suprafață (plastică). ◊ Amprente digitale = urme lăsate de degete pe o suprafață și care servesc la identificarea autorului unei infracțiuni. Amprentă vocală = ansamblu al particularităților vocale specifice unui individ. ♦ Fig. Urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc. – Din fr. empreinte.

AMPRÉNTĂ, amprente, s. f. Imagine a unui obiect întipărită prin presare pe o suprafață (plastică). ◊ Amprente digitale = urme lăsate de degete pe o suprafață și care servesc la identificarea autorului unei infracțiuni. Amprentă vocală = ansamblu al particularităților vocale specifice unui individ. ♦ Fig. Urmă lasată de o idee, de o stare psihică etc. – Din fr. empreinte.

AMPRÉNTĂ, amprente, s. f. 1. Imagine a unui obiect întipărită prin presare pe o suprafață plastică. V. t i p a r. (Fig.) [Cărămizile] vor dura astfel sute, poate mii de ani, păstrînd în tot acest timp amprenta de-o clipă a vrutului. BOGZA, C. O. 219. ♦ Amprentă digitală (mai ales la pl.) v. digital. 2. Fig. Urmă lăsată de o idee, de o stare psihică, de o influență din afară.

AMPRÉNTĂ, amprente, s. f. Imagine, urmă întipărită prin presare pe o suprafață (plastică). ♦ Fig. Urmă lasată de o idee, de o stare psihică etc. – Fr. empreinte.

ampréntă s. f., g.-d. art. ampréntei; pl. amprénte

ampréntă s. f., g.-d. art. ampréntei; pl. amprénte

ampréntă sf [At: ALAS 21 X 1934, 9/1 / Pl: ~te / E: fr empreinte] 1 Reproducere exactă (în spațiu sau în plan) a unui obiect, obținută prin imprimarea lui pe o suprafață plastică Si: urmă, tipar, întipărire. 2 (Mpl; îs) ~ digitală Urmă (luată prin diferite procedee) a desenului liniilor epidermice pe care le prezintă suprafața pielii de pe ultima falangă a degetelor de la mâini (la om) sau de pe bot (la animale). 3 (Îs) – vocală Ansamblu al particularităților vocale specifice unui individ. 4 (Fig) Urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc.

AMPRÉNTĂ s. v. atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, întipărire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, tipar, trăsătură, urmă.

AMPRÉNTĂ s.f. Urmă lăsată de un obiect (prin apăsare pe o suprafață plastică). ◊ (La pl.) Amprente digitale = semne care reproduc neregularitățile pielii de pe buricele degetelor mâinii. ♦ (Fig.) Urmă lăsată de o idee, de o stare psihică, de o boală etc. [< fr. empreinte].

AMPRÉNTĂ s. f. 1. urmă lăsată de un obiect prin apăsare. ♦ (pl.) ~e digitale = urmele lăsate de vârfurile degetelor pe ceva. 2. mulaj al maxilarului sau al unei părți din acesta servind pentru lucrarea protezelor dentare. 3. (fig.) urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc. (< fr. empreinte)

AMPRÉNTĂ ~e f. 1) Urmă lăsată de un obiect pe o suprafață plastică. ◊ ~e digitale urme lăsate de neregularitățile pielii de pe buricele degetelor. 2) fig. Urmă lăsată de o idee, de o stare psihică, de o boală. ~a timpului. [G.-D. amprentei; Sil. am-pren-] /<fr. empreinte


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ampréntă s. v. ATRIBUT. CALITATE. CARACTER. CARACTERISTICĂ. ÎNSUȘIRE. ÎNTIPĂRIRE. NOTĂ. PARTICULARITATE. PROPRIETATE. SEMN. SPECIFIC. TIPAR. TRĂSĂTURĂ. URMĂ.

Intrare: amprenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amprenta amprentare amprentat amprentând singular plural
amprentea amprentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amprentez (să) amprentez amprentam amprentai amprentasem
a II-a (tu) amprentezi (să) amprentezi amprentai amprentași amprentaseși
a III-a (el, ea) amprentea (să) amprenteze amprenta amprentă amprentase
plural I (noi) amprentăm (să) amprentăm amprentam amprentarăm amprentaserăm, amprentasem*
a II-a (voi) amprentați (să) amprentați amprentați amprentarăți amprentaserăți, amprentaseți*
a III-a (ei, ele) amprentea (să) amprenteze amprentau amprenta amprentaseră
Intrare: amprentă
amprentă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amprentă amprenta
plural amprente amprentele
genitiv-dativ singular amprente amprentei
plural amprente amprentelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)