2 intrări

14 definiții

amplasát2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, -e / E: amplasa] (Teh) 1 Așezat2. 2 Situat2.

amplasát1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: amplasa] 1. (Teh; rar) 1 Așezare. 2 Situare.

AMPLASÁ, amplasez, vb. I. Tranz. A așeza, a fixa o mașină, o instalație etc. pe un anumit loc. – Din amplasament (derivat regresiv).

AMPLASÁ, amplasez, vb. I. Tranz. A așeza, a fixa o mașină, o instalație etc. pe un anumit loc. – Din amplasament (derivat regresiv).

AMPLASÁ, amplasez, vb. I. Tranz. (Cu privire la mașini, instalații tehnice, piese de artilerie etc.) A așeza, a situa pe un anumit loc.

AMPLASÁ, amplasez, vb. I. Tranz. A așeza, a fixa o mașină, o instalație etc. pe un anumit loc. – Fr. emplacer.

amplasá (a ~) vb., ind. prez. 3 amplaseáză

amplasá vb., ind. prez. 1 sg. amplaséz, 3 sg. și pl. amplaseáză

amplasá vtr [At: DA ms / Pzi: -séz / E: fr emplacer] (Teh) A așeza o mașină, o instalație etc. într-un anumit loc.

AMPLASÁ vb. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) situa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de...)

AMPLASÁ vb. I. tr. A așeza, a fixa într-un anumit loc (o instalație, o mașină, o piesă de artilerie etc.). [< amplasament].

AMPLASÁ vb. tr. a așeza o construcție, o instalație etc. într-un anumit loc. (< amplasament)

A AMPLASÁ ~éz tranz. (instalații, mașini, construcții etc.) A așeza într-un anumit loc. [Sil. am-pla-] /Din amplasament


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMPLASÁ vb. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) situa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de...)

Intrare: amplasat
amplasat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amplasat amplasatul amplasa amplasata
plural amplasați amplasații amplasate amplasatele
genitiv-dativ singular amplasat amplasatului amplasate amplasatei
plural amplasați amplasaților amplasate amplasatelor
vocativ singular
plural
Intrare: amplasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amplasa amplasare amplasat amplasând singular plural
amplasea amplasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amplasez (să) amplasez amplasam amplasai amplasasem
a II-a (tu) amplasezi (să) amplasezi amplasai amplasași amplasaseși
a III-a (el, ea) amplasea (să) amplaseze amplasa amplasă amplasase
plural I (noi) amplasăm (să) amplasăm amplasam amplasarăm amplasaserăm, amplasasem*
a II-a (voi) amplasați (să) amplasați amplasați amplasarăți amplasaserăți, amplasaseți*
a III-a (ei, ele) amplasea (să) amplaseze amplasau amplasa amplasaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)