2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amplasat1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: amplasa] (Teh; rar) 1 Așezare. 2 Situare.

amplasat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: amplasa] (Teh) 1 Așezat2. 2 Situat2.

amplasa vtr [At: DA ms / Pzi: ~sez / E: fr emplacer] (Teh) A așeza o mașină, o instalație etc. într-un anumit loc.

AMPLASÁ, amplasez, vb. I. Tranz. A așeza, a fixa o mașină, o instalație etc. pe un anumit loc. – Din amplasament (derivat regresiv).

AMPLASÁ, amplasez, vb. I. Tranz. A așeza, a fixa o mașină, o instalație etc. pe un anumit loc. – Din amplasament (derivat regresiv).

AMPLASÁ, amplasez, vb. I. Tranz. (Cu privire la mașini, instalații tehnice, piese de artilerie etc.) A așeza, a situa pe un anumit loc.

AMPLASÁ, amplasez, vb. I. Tranz. A așeza, a fixa o mașină, o instalație etc. pe un anumit loc. – Fr. emplacer.

AMPLASÁ vb. I. tr. A așeza, a fixa într-un anumit loc (o instalație, o mașină, o piesă de artilerie etc.). [< amplasament].

AMPLASÁ vb. tr. a așeza o construcție, o instalație etc. într-un anumit loc. (< amplasament)

A AMPLASÁ ~éz tranz. (instalații, mașini, construcții etc.) A așeza într-un anumit loc. [Sil. am-pla-] /Din amplasament


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amplasá (a ~) vb., ind. prez. 3 amplaseáză

amplasá vb., ind. prez. 1 sg. amplaséz, 3 sg. și pl. amplaseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMPLASÁ vb. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) situa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de...)

AMPLASA vb. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) situa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de...)

Intrare: amplasat
amplasat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amplasat
  • amplasatul
  • amplasatu‑
  • amplasa
  • amplasata
plural
  • amplasați
  • amplasații
  • amplasate
  • amplasatele
genitiv-dativ singular
  • amplasat
  • amplasatului
  • amplasate
  • amplasatei
plural
  • amplasați
  • amplasaților
  • amplasate
  • amplasatelor
vocativ singular
plural
Intrare: amplasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amplasa
  • amplasare
  • amplasat
  • amplasatu‑
  • amplasând
  • amplasându‑
singular plural
  • amplasea
  • amplasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amplasez
(să)
  • amplasez
  • amplasam
  • amplasai
  • amplasasem
a II-a (tu)
  • amplasezi
(să)
  • amplasezi
  • amplasai
  • amplasași
  • amplasaseși
a III-a (el, ea)
  • amplasea
(să)
  • amplaseze
  • amplasa
  • amplasă
  • amplasase
plural I (noi)
  • amplasăm
(să)
  • amplasăm
  • amplasam
  • amplasarăm
  • amplasaserăm
  • amplasasem
a II-a (voi)
  • amplasați
(să)
  • amplasați
  • amplasați
  • amplasarăți
  • amplasaserăți
  • amplasaseți
a III-a (ei, ele)
  • amplasea
(să)
  • amplaseze
  • amplasau
  • amplasa
  • amplasaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amplasa

etimologie: