amortismént sn [At: I. IONESCU, D. 310 / Pl: ~e / E: fr amortissement] (Fin) Stingere treptată a unei datorii Si: amortizare cf anuitate.

AMORTISMÉNT, amortismente, s. n. Stingere treptată a unei datorii, a unei rente etc. – Din fr. amortissement.

AMORTISMÉNT, amortismente, s. n. Stingere treptată a unei datorii, a unei rente etc. – Din fr. amortissement.

AMORTISMÉNT, amortismente, s. n. Amortizare. Cotă de amortisment. ◊ S-a fixat plata despăgubirii clăcii și a amortismentului capitalului. I. IONESCU, D. 310.

AMORTISMÉNT, amortismente, s. n. Amortizare¹. – După fr. amortissement.

amortismént s. n., pl. amortisménte

amortismént s. n., pl. amortisménte

AMORTISMÉNT s.n. Stingere treptată a unei datorii, a unei rente etc. [< fr. amortissement].

AMORTISMÉNT s. n. stingere treptată a unei datorii, a unei investiții. (< fr. amortissement)

AMORTISMÉNT ~e n. Operație financiară care constă în strângerea treptată a unei datorii. /<fr. amortissement

amortisment n. micșorare treptată a unei datorii rambursând capitalul.

*amortismént și -zment n., pl. e (fr. amortissement). Acțiunea de a amortiza.