2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amorsat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: amorsa] (D. explozii, reacții chimice etc.) Pregătit2 și provocat2 din exterior.

amorsát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: amorsa] (Rar) Amorsare.

amorsa vt [At: DEX2 / Pzi: ~séz / E: fr amorser] A pregăti și a provoca din exterior un fenomen (explozie, reacție chimică etc.).

AMORSÁ, amorsez, vb. I. Tranz. A pregăti și a provoca un fenomen (explozie, reacție chimică etc.) printr-o acțiune exterioară. – Din fr. amorcer.

AMORSÁ, amorsez, vb. I. Tranz. A pregăti și provoca un fenomen (explozie, reacție chimică etc.) printr-o acțiune exterioară. – Din fr. amorcer.

AMORSÁ, amorsez, vb. I. Tranz. A pregăti producerea unui fenomen (tehnic) printr-o cauză exterioară. – Fr. amorcer.

AMORSÁ vb. I tr. A pune o amorsă; a declanșa aprinderea încărcăturii pentru explozie. ♦ (Constr.) A începe găurirea unei piese. [< fr. amorcer].

AMORSÁ vb. tr. 1. a pune o amorsă (1). 2. a începe unele lucrări de construcții sau amenajări genistice. 3. a provoca declanșarea unei acțiuni. (< fr. amorcer)

A AMORSÁ ~éz tranz. tehn. (fenomene) A face să se producă printr-o acțiune exterioară. ~ o explozie. ~ o reacție chimică. /<fr. amorcer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amorsá (a ~) vb., ind. prez. 3 amorseáză

amorsá vb., ind. prez. 1 sg. amorséz, 3 sg. și pl. amorseáză

Intrare: amorsat
amorsat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amorsat
  • amorsatul
  • amorsatu‑
  • amorsa
  • amorsata
plural
  • amorsați
  • amorsații
  • amorsate
  • amorsatele
genitiv-dativ singular
  • amorsat
  • amorsatului
  • amorsate
  • amorsatei
plural
  • amorsați
  • amorsaților
  • amorsate
  • amorsatelor
vocativ singular
plural
Intrare: amorsa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amorsa
  • amorsare
  • amorsat
  • amorsatu‑
  • amorsând
  • amorsându‑
singular plural
  • amorsea
  • amorsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amorsez
(să)
  • amorsez
  • amorsam
  • amorsai
  • amorsasem
a II-a (tu)
  • amorsezi
(să)
  • amorsezi
  • amorsai
  • amorsași
  • amorsaseși
a III-a (el, ea)
  • amorsea
(să)
  • amorseze
  • amorsa
  • amorsă
  • amorsase
plural I (noi)
  • amorsăm
(să)
  • amorsăm
  • amorsam
  • amorsarăm
  • amorsaserăm
  • amorsasem
a II-a (voi)
  • amorsați
(să)
  • amorsați
  • amorsați
  • amorsarăți
  • amorsaserăți
  • amorsaseți
a III-a (ei, ele)
  • amorsea
(să)
  • amorseze
  • amorsau
  • amorsa
  • amorsaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amorsa

  • 1. A pregăti și a provoca un fenomen (explozie, reacție chimică etc.) printr-o acțiune exterioară.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • diferențiere A pune o amorsă; a declanșa aprinderea încărcăturii pentru explozie.
    surse: DN
    • diferențiere construcții A începe găurirea unei piese.
      surse: DN

etimologie: