2 intrări

16 definiții

amorsáre sf [At: DEX2 / Pl: ~sări / E: amorsa] Pregătire și provocare din exterior a unui fenomen (explozie, reacție chimică etc.) Si: (rar) amorsat1.

AMORSÁRE, amorsări, s. f. Acțiunea de a amorsa și rezultatul ei. – V. amorsa.

AMORSÁRE, amorsări, s. f. Acțiunea de a amorsa și rezultatul ei. – V. amorsa.

AMORSÁRE, amorsări, s. f. Acțiunea de a amorsa și rezultatul ei. Amorsarea unei explozii.

amorsáre s. f., g.-d. art. amorsắrii; pl. amorsắri

amorsáre s. f., g.-d. art. amorsării; pl. amorsări

AMORSÁRE s.f. Acțiunea de a amorsa și rezultatul ei. : amorsaj. [< amorsa].

amorsá vt [At: DEX2 / Pzi: -séz / E: fr amorser] A pregăti și a provoca din exterior un fenomen (explozie, reacție chimică etc.).

AMORSÁ, amorsez, vb. I. Tranz. A pregăti și a provoca un fenomen (explozie, reacție chimică etc.) printr-o acțiune exterioară. – Din fr. amorcer.

AMORSÁ, amorsez, vb. I. Tranz. A pregăti și provoca un fenomen (explozie, reacție chimică etc.) printr-o acțiune exterioară. – Din fr. amorcer.

AMORSÁ, amorsez, vb. I. Tranz. A pregăti producerea unui fenomen (tehnic) printr-o cauză exterioară. – Fr. amorcer.

amorsá (a ~) vb., ind. prez. 3 amorseáză

amorsá vb., ind. prez. 1 sg. amorséz, 3 sg. și pl. amorseáză

AMORSÁ vb. I tr. A pune o amorsă; a declanșa aprinderea încărcăturii pentru explozie. ♦ (Constr.) A începe găurirea unei piese. [< fr. amorcer].

AMORSÁ vb. tr. 1. a pune o amorsă (1). 2. a începe unele lucrări de construcții sau amenajări genistice. 3. a provoca declanșarea unei acțiuni. (< fr. amorcer)

A AMORSÁ ~éz tranz. tehn. (fenomene) A face să se producă printr-o acțiune exterioară. ~ o explozie. ~ o reacție chimică. /<fr. amorcer

Intrare: amorsare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amorsare amorsarea
plural amorsări amorsările
genitiv-dativ singular amorsări amorsării
plural amorsări amorsărilor
vocativ singular
plural
Intrare: amorsa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amorsa amorsare amorsat amorsând singular plural
amorsea amorsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amorsez (să) amorsez amorsam amorsai amorsasem
a II-a (tu) amorsezi (să) amorsezi amorsai amorsași amorsaseși
a III-a (el, ea) amorsea (să) amorseze amorsa amorsă amorsase
plural I (noi) amorsăm (să) amorsăm amorsam amorsarăm amorsaserăm, amorsasem*
a II-a (voi) amorsați (să) amorsați amorsați amorsarăți amorsaserăți, amorsaseți*
a III-a (ei, ele) amorsea (să) amorseze amorsau amorsa amorsaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)