opțiuni

2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMONÍT, amoniți, s. m. (La pl.) Ordin de moluște cefalopode fosile, cu cochilia în formă de spirală împărțită în mai multe compartimente, care au trăit în paleozoic; (și la sg.) moluscă aparținând acestui ordin. – Din fr. ammonite.

AMONÍT, amoniți, s. m. (La pl.) Ordin de moluște cefalopode fosile, cu cochilia în formă de spirală împărțită în mai multe compartimente, care au trăit în paleozoic; (și la sg.) moluscă aparținând acestui ordin. – Din fr. ammonite.

amonít sm [At: DA / Pl: ~iți / E: fr ammonite] (Glg; lpl) 1 Ordin de moluște cefalopode fosile, cu cochilia spiralată împărțită în compartimente, care au trăit în paleozoic. 2 Moluscă din ordiul amoniților (1).

AMONÍT, amoniți, s. m. Numele unei moluște cefalopode fosile cu cochilia în formă de spirală și împărțită prin pereți în mai multe compartimente.

AMONÍT, amoniți, s. m. Numele unor moluște cefalopode fosile cu cochilia în formă de spirală împărțită în mai multe compartimente. – Fr. ammonite.

AMONÍT s.m. Gen de moluscă cefalopodă fosilă cu cochilia în spirală, compartimentată. [Pl. -iți. / < fr. ammonite, cf. Ammon – zeu egiptean].

AMONÍT s.n. Exploziv constituit din azotat de amoniu și compuși nitrici. [< germ. Ammonit].

AMONÍT2 s. n. exploziv constituit din azotul de amoniu și compuși nitrici. (< germ. Ammonit)

AMONÍT1 s. m. cefalopod fosil cu cochilia în spirală, compartimentată. (< fr. ammonite)

AMONÍT ~ți m. Moluscă cefalopodă fosilă, cu cochilia în spirală, împărțită în compartimente. /<fr. ammonite

amonit m. soiu de scoici fosile.

*amonít m. (numele luĭ Ammon [Joĭe] în Egipt; fr. ammonite). Geol. Un fel de melcĭ fosilĭ, numițĭ altă-dată și coarnele luĭ Ammon.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amonít s. m., pl. amoníți

amonít s. m., pl. amoníți

Intrare: amonit (exploziv)
amonit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amonit
  • amonitul
  • amonitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • amonit
  • amonitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: amonit (moluscă)
amonit1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amonit
  • amonitul
  • amonitu‑
plural
  • amoniți
  • amoniții
genitiv-dativ singular
  • amonit
  • amonitului
plural
  • amoniți
  • amoniților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amonit (exploziv)

  • 1. Exploziv constituit din azotat de amoniu și compuși nitrici.
    surse: DN

etimologie:

amonit (moluscă)

  • 1. (la) plural Ordin de moluște cefalopode fosile, cu cochilia în formă de spirală împărțită în mai multe compartimente, care au trăit în paleozoic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (la) singular Moluscă aparținând acestui ordin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: