2 intrări

17 definiții

amintít1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: aminti] 1-4 Amintire (1-4).

amintít2, a [At: DA / Pl: ~iți, -e / E: aminti] Care este (sau a fost) amintit (4) Si: pomenit, menționat.

AMINTÍ, amintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 2. Tranz. A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva. 3. Tranz. A pomeni, a menționa ceva sau pe cineva. – Din aminte.

AMINTÍ, amintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 2. Tranz. A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva. 3. Tranz. A pomeni, a menționa ceva sau pe cineva. – Din aminte.

AMINTÍ, amintesc, vb. IV. 1. Refl. (Cu pronumele în dativ și urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «despre») A-și reproduce în minte, a-și aduce aminte. Sub căutătura aceasta iscoditoare Rizea își aminti deodată de îndoiala lui. DUMITRIU, B. F. 110. 2. Tranz. (Urmat de un complement direct sau de o completivă directă; uneori construit cu dativul persoanei) A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva; a evoca. I-am amintit o dată importantă.Le aminti [țăranilor] cuvintele lui Stalin de la întîiul congres al colhoznicilor udarnici. CAMILAR, TEM. 148 ◊ Intranz. Turnul acesta ne amintește de niște timpuri de barbarie. NEGRUZZI, S. I 312. 3. Tranz. A pomeni, a menționa. Am amintit cartea aceasta doar cu titlu informativ. 4. Intranz. Am amintit și în introducere despre lucrurile acestea.Prez. ind. și: (neobișnuit) amint (BOLINTINEANU, O. 64).

AMINTÍ, amintesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 2. Tranz. A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva. 3. Tranz. A pomeni, a menționa ceva sau pe cineva. – Din aminte.

amintí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amintésc, imperf. 3 sg. aminteá; conj. prez. 3 să aminteáscă

amintí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amintésc, imperf. 3 sg. aminteá; conj. prez. 3 sg. și pl. aminteáscă

amintí [At: NEGRUZZI, ap. HEM 1080 / Pzi: -tesc (înv; rar) amint / E: aminte] 1-2 vtr A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 3 vt A face pe cineva să-și aducă aminte de ceva. 4 vt A menționa ceva sau pe cineva.

AMINTÍ vb. 1. a arăta, a cita, a indica, a menționa, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ într-un document.) 2. a evoca, a redeștepta. (A-i ~ vremurile de odinioară.) 3. a ști. (Îți ~ cum erai acum doi ani?)

A AMINTÍ ~ésc 1. tranz. 1) (ființe, lucruri, fapte din trecut etc.) A face să apară în minte. 2) A aduce vorba în treacăt despre cineva sau despre ceva; a pomeni; a menționa. 2. intranz. A-i reveni în minte; a-și rememora. /Din aminte

amintì v. a-și aduce aminte într´un mod vag despre ceva de mult întâmplat.

amintésc v. tr. (d. aminte). Aduc aminte, chem în memorie: Ĭ-am amintit toate. Pomenesc, menționez: a amintit și asta. V. intr. A amintit și de asta. Îmĭ amintesc, îmĭ aduc aminte.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMINTÍ vb. 1. a arăta, a cita, a indica, a menționa, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ într-un document.) 2. a evoca, a redeștepta. (~ vremurile de odinioară.) 3. a ști. (Îți ~ cum erai acum doi ani?)

SUS-AMINTÍT adj. sus-citat, sus-menționat, sus-numit, sus-pomenit, (înv.) prezís.

ANIMUS MEMINISSE HORRET (lat.) îi e groază sufletului meu să-și amintească – Vergiliu, „Eneida”, II, 12. Astfel începe Enea relatarea Războiului troian. V. și Horresco referens.

CUI DOLET, MEMINIT (lat.) cine plătește își amintește – Cicero, „Pro Murena”, 20, 42.

Intrare: amintit
amintit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amintit amintitul aminti amintita
plural amintiți amintiții amintite amintitele
genitiv-dativ singular amintit amintitului amintite amintitei
plural amintiți amintiților amintite amintitelor
vocativ singular
plural
Intrare: aminti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aminti amintire amintit amintind singular plural
amintește amintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amintesc (să) amintesc aminteam amintii amintisem
a II-a (tu) amintești (să) amintești aminteai amintiși amintiseși
a III-a (el, ea) amintește (să) amintească amintea aminti amintise
plural I (noi) amintim (să) amintim aminteam amintirăm amintiserăm, amintisem*
a II-a (voi) amintiți (să) amintiți aminteați amintirăți amintiserăți, amintiseți*
a III-a (ei, ele) amintesc (să) amintească aminteau aminti amintiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)