12 definiții pentru amină

amínă sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 406 / E: fr amine] (Chm) 1 Derivat organic al amoniacului obținut prin înlocuirea atomilor de hidrogen cu radicali carbonici, care se întrebuințează în industria coloranților și în cea farmaceutică. 2 (D. un coip, o substanță etc.; îc) Amino-acid Compus dintr-o amină și un radical acid.

AMÍNĂ, amine, s. f. Compus organic derivat al amoniacului. – Din fr. amine.

AMÍNĂ, amine, s. f. Compus organic derivat al amoniacului. – Din fr. amine.

AMÍNĂ, amine, s. f. Derivat al amoniacului, în care atomii de hidrogen sînt înlocuiți cu radicali organici.

AMÍNĂ, amine, s. f. Compus organic derivat al amoniacului. – Fr. amine.

amínă s. f., g.-d. art. amínei; pl. amíne

amínă s. f., g.-d. art. amínei; pl. amíne

AMÍNĂ s.f. 1. Substanță cu proprietățile amoniacului, care face parte dintr-un grup de baze azotate. 2. Combustibil folosit la avioanele reactoare. [< fr. amine].

AMÍNĂ s. f. compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici. (< fr. amine)

AMÍNĂ ~e f. 1) Substanță cu proprietăți de amoniac (care este folosită în industria coloranților, a maselor plastice etc.). 2) Combustibil folosit la avioanele cu reacție. /<fr. amine

*amínă f., pl. e. Chim. Corp care rezultă din înlocuirea unuĭa saŭ tuturor atomilor de idrogen din amoniac saŭ idrat de amoniŭ pin [!] radicaliĭ mono- saŭ polivalențĭ aĭ idrocarburilor. Aminele-s lichide la temperatura ordinară și foarte volatile.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMINĂ compus organic, derivat al amoniacului, folosit drept combustibil la avioanele reactoare.

Intrare: amină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ami amina
plural amine aminele
genitiv-dativ singular amine aminei
plural amine aminelor
vocativ singular
plural