2 intrări

10 definiții

amíl sn [At: DA / Pl: -i / E: fr amyle] (Chm) Radical organic monovalent, provenit din pentan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.

AMÍL, amili, s. m. Radical organic monovalent, provenit din pentan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. amyle.

AMÍL, amili, s. m. Radical organic monovalent, provenit din pentan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. amyle.

AMÍL s.m. (Chim.) Radical care intră în compoziția substanțelor amilice. // (și în forma amilo-) Element prim de compunere savantă în terminologia chimică cu semnificația „amidon”. [< fr. amyle, cf. lat. amylum, gr. amylon – amidon, făină].

AMÍL1 s. m. radical organic monovalent care intră în compuși amilici. (< fr. amyle)

AMIL2(O)- elem. „amidon”. (< fr. amyl/o/-, cf. lat. amylum, gr. amylon)

*amíl n., pl. urĭ (vgr. ámylon. V. amidon. Chim. Amidon (ca radical imaginar al alcooluluĭ amilic și al derivatelor luĭ).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMILI- „amidon”. ◊ L. amylum „scrobeală” > fr. amyli-, engl. id. > rom. amili-.~fer (v. -fer), adj., care conține amidon; ~form (v. -form), adj., cu aspect de amidon; sin. amiloid (1).

Intrare: amil
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amil amilul
plural amili amilii
genitiv-dativ singular amil amilului
plural amili amililor
vocativ singular
plural
Intrare: amili
amili