14 definiții pentru amiciție

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amiciție sf [At: DA / Pl: ~ii / E: lat amiciția] Prietenie.

AMICÍȚIE, amiciții, s. f. Prietenie. – Din lat. amicitia, it. amicizia.

AMICÍȚIE, amiciții, s. f. Prietenie. – Din lat. amicitia, it. amicizia.

AMICÍȚIE, amiciții, s. f. (Rar) Prietenie. Omul acesta pare că nu știe cît prețuiește pentru mine amiciția lui. CARAGIALE, O. I 298. – Pronunțat: -ți-e.

AMICÍȚIE, amiciții, s. f. Prietenie. – It. amicizia (lat. lit. amicitia).

AMICÍȚIE s.f. Prietenie. [Gen. -iei. / cf. it. amicizia, lat. amicitia].

AMICÍȚIE s. f. prietenie. (< lat. amicitia, it. amicizia)

AMICIȚÍE ~e f. Sentiment, de obicei durabil, propriu relațiilor dintre amici; prietenie. [G.-D. amiciției] /<lat. amicitia, it. amicizia

amiciție f. prietenie, sentiment care leagă două persoane.

*amicíție f. (lat. amicitia). Prietenie. – Și amicie (Rar, Sec. 19).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amicíție (-ți-e) s. f., art. amicíția (-ți-a), g.-d. art. amicíției; pl. amicíții, art. amicíțiile (-ți-i-)

amicíție s. f. (sil. -ți-e), art. amicíția (sil. -ți-a), g.-d. art. amicíției; pl. amicíții, art. amicíțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMICÍȚIE s., v. prietenie.

AMICIȚIE s. prietenie, (înv. și pop.) prieteșug, (înv. și reg.) amicie, (reg.) fîrtăție, ortăcie, (înv.) prietnicie. (O ~ durabilă.)

Amiciție ≠ vrăjmășie

Intrare: amiciție
amiciție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amiciție
  • amiciția
plural
  • amiciții
  • amicițiile
genitiv-dativ singular
  • amiciții
  • amiciției
plural
  • amiciții
  • amicițiilor
vocativ singular
plural

amiciție

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Omul acesta pare că nu știe cît prețuiește pentru mine amiciția lui. CARAGIALE, O. I 298.
      surse: DLRLC

etimologie: