15 definiții pentru amiciție

amicíție sf [At: DA / Pl: ~ii / E: lat amiciția] Prietenie.

AMICÍȚIE, amiciții, s. f. Prietenie. – Din lat. amicitia, it. amicizia.

AMICÍȚIE, amiciții, s. f. Prietenie. – Din lat. amicitia, it. amicizia.

AMICÍȚIE, amiciții, s. f. (Rar) Prietenie. Omul acesta pare că nu știe cît prețuiește pentru mine amiciția lui. CARAGIALE, O. I 298. – Pronunțat: -ți-e.

AMICÍȚIE, amiciții, s. f. Prietenie. – It. amicizia (lat. lit. amicitia).

amicíție (-ți-e) s. f., art. amicíția (-ți-a), g.-d. art. amicíției; pl. amicíții, art. amicíțiile (-ți-i-)

amicíție s. f. (sil. -ți-e), art. amicíția (sil. -ți-a), g.-d. art. amicíției; pl. amicíții, art. amicíțiile (sil. -ți-i-)

AMICÍȚIE s., v. prietenie.

Amiciție ≠ vrăjmășie

AMICÍȚIE s.f. Prietenie. [Gen. -iei. / cf. it. amicizia, lat. amicitia].

AMICÍȚIE s. f. prietenie. (< lat. amicitia, it. amicizia)

AMICIȚÍE ~e f. Sentiment, de obicei durabil, propriu relațiilor dintre amici; prietenie. [G.-D. amiciției] /<lat. amicitia, it. amicizia

amiciție f. prietenie, sentiment care leagă două persoane.

*amicíție f. (lat. amicitia). Prietenie. – Și amicie (Rar, Sec. 19).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMICÍȚIE s. prietenie, (înv. și pop.) prieteșúg, (înv. și reg.) amicíe, (reg.) fîrtățíe, ortăcíe, (înv.) prietnicíe. (O ~ durabilă.)

Intrare: amiciție
amiciție substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amiciție amiciția
plural amiciții amicițiile
genitiv-dativ singular amiciții amiciției
plural amiciții amicițiilor
vocativ singular
plural