12 definiții pentru amiabil

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amiábil, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr amiable] 1 a Înțelegător. 2 a Prietenos. 3 a Binevoitor. 4 av (D. litigii) Rezolvat prin negociere.

AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. Înțelegător, prietenos; binevoitor. ◊ (Adverbial) Prietenește ♦ (Despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. Pe cale amiabilă. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. amiable.

AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; binevoitor. ◊ (Adverbial) Prietenește. ♦ (Jur.; despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. amiable.

AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; împăciuitor, concesiv. – Pronunțat: -mi-a-.

AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; împăciuitor. [Pr.: -mi-a-] – După fr. amiable.

AMIÁBIL, -Ă adj. Înțelegător, prietenos; împăciuitor. [< fr. amiable].

AMIÁBIL, -Ă adj. înțelegător, prietenos; binevoitor, conciliator. (< fr. amiable)

AMIÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care este prietenos, binevoitor. 2) jur. Care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. ◊ Pe cale ~ă prin discuții, prin tratative. /<fr. amiable


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amiábil (-mi-a-) adj. m., pl. amiábili; f. amiábilă, pl. amiábile

amiábil adj. m. (sil. -mi-a-), pl. amiábili; f. sg. amiábilă, pl. amiábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMIÁBIL adj. v. binevoitor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

À L’AMIABLE (fr.) prin bună înțelegere – A soluționa un diferend à l’amiable.

Intrare: amiabil
amiabil adjectiv
  • silabație: a-mi-a-bil
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amiabil
  • amiabilul
  • amiabilu‑
  • amiabilă
  • amiabila
plural
  • amiabili
  • amiabilii
  • amiabile
  • amiabilele
genitiv-dativ singular
  • amiabil
  • amiabilului
  • amiabile
  • amiabilei
plural
  • amiabili
  • amiabililor
  • amiabile
  • amiabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amiabil

etimologie: