12 definiții pentru amiabil

amiábil, -ă [At: DEX2 / Pl: ~i, -e / E: fr amiable] 1 a Înțelegător. 2 a Prietenos. 3 a Binevoitor. 4 av (D. litigii) Rezolvat prin negociere.

AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. Înțelegător, prietenos; binevoitor. ◊ (Adverbial) Prietenește ♦ (Despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. Pe cale amiabilă. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. amiable.

AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; binevoitor. ◊ (Adverbial) Prietenește. ♦ (Jur.; despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. amiable.

AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; împăciuitor, concesiv. – Pronunțat: -mi-a-.

AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; împăciuitor. [Pr.: -mi-a-] – După fr. amiable.

amiábil (-mi-a-) adj. m., pl. amiábili; f. amiábilă, pl. amiábile

amiábil adj. m. (sil. -mi-a-), pl. amiábili; f. sg. amiábilă, pl. amiábile

AMIÁBIL adj. v. binevoitor.

AMIÁBIL, -Ă adj. Înțelegător, prietenos; împăciuitor. [< fr. amiable].

AMIÁBIL, -Ă adj. înțelegător, prietenos; binevoitor, conciliator. (< fr. amiable)

AMIÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care este prietenos, binevoitor. 2) jur. Care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. ◊ Pe cale ~ă prin discuții, prin tratative. /<fr. amiable


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

À L'AMIABLE (fr.) prin bună înțelegere – A soluționa un diferend à l'amiable.

Intrare: amiabil
amiabil adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amiabil amiabilul amiabilă amiabila
plural amiabili amiabilii amiabile amiabilele
genitiv-dativ singular amiabil amiabilului amiabile amiabilei
plural amiabili amiabililor amiabile amiabilelor
vocativ singular
plural