AMFITRIÓN, -OÁNĂ, amfitrioni, -oane, s. m. și f. Stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi; gazdă. [Pr.: -tri-on] – Din fr. amphitryon.

amfitrion, ~oană smf [At: DA / P: ~tri-on / Pl: ~i, ~oane / E: fr amphitryon] Stăpân al unei case în raport cu oaspeții săi Si: gazdă.

AMFITRIÓN, -OÁNĂ, amfitrioni, -oane, s. m. și f. (Livr.) Stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi; gazdă. [Pr.: -tri-on] – Din fr. amphitryon.

AMFITRIÓN, -OÁNĂ, amfitrioni, -oane, s. m. și f. Stăpînul unei case, al unei gospodării (în raport cu musafirii sau cu invitații săi); gazdă. Avea foarte curioase idei părintele amfitrioanei noastre. PAS, L. I 121. Stau acum strînși roată împrejurul noului amfitrion, care făcea onorurile casei. ANGHEL, PR. 46. N-ai să încerci așa ceva chiar asupra amfitrionului d-tale. HOGAȘ, DR. II 196. – Pronunțat: -tri-on.

AMFITRIÓN, -OÁNĂ, amfitrioni, -oane, s. m. și f. Stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi; gazdă. [Pr.: -tri-on] – Fr. amphitryon (< gr.).

AMFITRIÓN, -OÁNĂ s.m. și f. Stăpân al unei case la care ia masa cineva; gazdă. [Pron. -tri-on. / < fr. amphitryon, cf. gr. Amphitryon – personaj mitic].

AMFITRIÓN, -OÁNĂ s. m. f. stăpân al unei case; gazdă. (< fr. amphitryon)

*anfitrión m. (după numele unuĭ principe teban care figurează într’o piesă a luĭ Plaut și’n alta a luĭ Molière). Acela la care eștĭ la masă, la bal ș. a. (gazdă). – Fem. -oană, pl. e. – Fals amf-.

amfitrioánă (-fi-tri-oa-) s. f., g.-d. art. amfitrioánei; pl. amfitrioáne

amfitrioánă s. f. (sil. -tri-oa-), g.-d. art. amfitrioánei; pl. amfitrioáne

amfitrion.

AMFITRIÓN s. v. gazdă.

amfitrion s. v. GAZDĂ.