12 definiții pentru ametist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ametist sn [At: ALEXANDRIA, 153 / S: (după fr) améthist / V: (rar) sf / Pl: ~e / E: fr améthyste] (Mlg) 1 Piatră prețioasă (varietate de cuarț) de culoare violetă. 2 (Îs) ~ oriental Varietate de ametist (1). corectată

AMETÍST, ametiste, s. n. Varietate violetă de cuarț, folosită ca piatră semiprețioasă. – Din fr. améthyste, lat. amethystus.

AMETÍST, ametiste, s. n. Varietate violetă de cuarț, folosită ca piatră semiprețioasă. – Din fr. améthyste, lat. amethystus.

AMETÍST, ametiste, s. n. Piatră semiprețioasă (varietate de cuarț), transparentă, de culoare violetă. Inel cu ametist. ◊ (Poetic) Nopțile erau senine, cu boltă de ametist, pe care străluceau puzderie de stele mărunte și luceferi ca niște flori de flacără. SADOVEANU, M. C. 34. Purtam aripi odinioară, Sub cer înalt de ametist. LESNEA, I. 108. A serii lăcrămare de ametiste și opale. MACEDONSKI, O. I 64.

AMETÍST, ametiste, s. n. Varietate de cuarț de culoare violetă, folosit ca piatră semiprețioasă. – Fr. améthyste (lat. lit. amethystus).

AMETÍST s.n. Varietate de cuarț de culoare violetă, folosită ca piatră semiprețioasă. [Pl. -te, -turi. / < fr. améthyste, cf. lat. amethystus, gr. amethystos].

AMETÍST s. n. varietate violacee de cuarț, piatră semiprețioasă. (< fr. améthyste, gr. amethystos)

AMETÍST ~e n. Piatră semiprețioasă (varietate de cvarț) transparentă, de culoare violetă. /<fr. améthyste, lat. amethystus

ametist n. piatră scumpă de coloare viorie, căreia cei vechi îi atribuiau însușirea de a împiedeca beția.

*ametíst n., pl. e (vgr. améthystos, neîmbătat, d. methyo, mă îmbăt, din cauză că se credea că ametistu împedecă îmbătarea. V. amețesc). Min. Cŭarț violet, bioxid de siliciŭ (Si O2). Ametist oriental, corindon violet, seschioxid de aluminiŭ (Al2 O3), care e o peatră prețioasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ametíst s. n., pl. ametíste

ametíst s. n., pl. ametíste

Intrare: ametist
ametist1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ametist
  • ametistul
  • ametistu‑
plural
  • ametiste
  • ametistele
genitiv-dativ singular
  • ametist
  • ametistului
plural
  • ametiste
  • ametistelor
vocativ singular
plural
ametist2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ametist
  • ametistul
  • ametistu‑
plural
  • ametisturi
  • ametisturile
genitiv-dativ singular
  • ametist
  • ametistului
plural
  • ametisturi
  • ametisturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ametist

  • 1. Varietate violetă de cuarț, folosită ca piatră semiprețioasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 4 exemple
    exemple
    • Inel cu ametist.
      surse: DLRLC
    • poetic Nopțile erau senine, cu boltă de ametist, pe care străluceau puzderie de stele mărunte și luceferi ca niște flori de flacără. SADOVEANU, M. C. 34.
      surse: DLRLC
    • poetic Purtam aripi odinioară, Sub cer înalt de ametist. LESNEA, I. 108.
      surse: DLRLC
    • poetic A serii lăcrămare de ametiste și opale. MACEDONSKI, O. I 64.
      surse: DLRLC

etimologie: