14 definiții pentru ament

amént sm [At: DEX2 / Pl: ~nți / E: it amento, lat. amentum] Inflorescență a unor arbori sau arbuști, cu flori foarte mici, unisexuate, dispuse de-a lungul unui ax care atârnă ca un ciucure Si: mâțișor, mâț.

AMÉNT, amenți, s. m. Inflorescență a unor arbori sau arbuști, formată din flori foarte mici unisexuate, înșirate de-a lungul unui ax și care atârnă ca un ciucure; mâțișor, mâț. – Din it. amento, lat. amentum.

AMÉNT, amenți, s. m. Inflorescență a unor arbori sau arbuști, formată din flori foarte mici unisexuate înșirate de-a lungul unui ax și care atârnă ca un ciucure; mâțișor, mâț. – Din it. amento, lat. amentum.

AMÉNT, amenți, s. m. Inflorescență a unor arbori, formată din floricele foarte mici grămădite una lîngă alta de-a lungul unui ax și atîrnînd ca un ciucure. V. m î ț i ș o r.

AMÉNT, amenți, s. m. Inflorescență a unor arbori, formată din floricele foarte mici îngrămădite de-a lungul unui ax și atârnând ca un ciucure. – It. amento (lat. lit. amentum).

amént s. m., pl. aménți

AMÉNT s. (BOT.) (pop.) mâțișor, rânsă, (reg.) mărțișor, mâț, mugur. (~ul salciei atârnă ca un ciucure.)

AMÉNT s.m. Inflorescență în formă de ciorchine; mâțișor. [< it. amento, cf. lat. amentum – ciorchine].

AMÉNT s. m. inflorescență racemoasă cu flori mici, unisexuate; mâțișor. (< it. amento, lat. amentum)

AMÉNT ~ți m. (la nuc, alun, salcie) Inflorescență cu flori foarte mici, dispuse pe o axă, care atârnă ca un ciucure; mâțișor. /<lat. amentum, it. amento

ament n. Bot. inflorescența numită obișnuit mățișor.

*amént n., pl. e (lat. amentum). Bot. Floricele micĭ de tot grămădite una lîngă alta și care formează un cĭucure. – Pop. se zice mițișor și rinză.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMÉNT s. (BOT.) (pop.) mîțișór, rînsă, (reg.) mărțișór, mîț, múgur. (~ salciei atîrnă ca un ciucure.)

Intrare: ament
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ament amentul
plural amenți amenții
genitiv-dativ singular ament amentului
plural amenți amenților
vocativ singular
plural