ambulanță

ambulanță

  • 1. Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentați sau grav bolnavi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN sinonime: autosalvare autosanitară salvare sanitară 2 exemple
    exemple
    • Caii ambulanțelor rupeau troscotul, ca dinaintea unui han. CAMILAR, N. I 139.
      surse: DLRLC
    • Mă duceau brancardierii în pas legănat spre ambulanță. SADOVEANU, O. VI 109.
      surse: DLRLC
  • 2. Unitate sanitară mobilă, în spatele frontului, care dă răniților primele ajutoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN
    • 2.1. Spital rudimentar de prim-ajutor pentru a deservi satele, deplasându-se dintr-un loc într-altul.
      surse: DLRLC învechit un exemplu
      exemple
      • Da d-ta, moș Neculai, ai dat-o iar pe boală; de ce adicătelea n-ai merge la ambulanța asta? CONTEMPORANUL, VII 493.
        surse: DLRLC

etimologie:

2 definiții

ambulanță f. spital militar care urmează armata în campanie.

*ambulánță f., pl. e (d. ambulant; fr. ambulance). Spital în căruțe care urmează armata. Serviciŭ poștal în tren.

Intrare: ambulanță
ambulanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambulanță ambulanța
plural ambulanțe ambulanțele
genitiv-dativ singular ambulanțe ambulanței
plural ambulanțe ambulanțelor
vocativ singular
plural

12 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMBULÁNȚĂ, ambulanțe, s. f. 1. Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentați sau grav bolnavi; salvare. 2. Unitate sanitară mobilă, în spatele frontului, care dă răniților primele ajutoare. – Din fr. ambulance.

AMBULÁNȚĂ, ambulanțe, s. f. Instalație sanitară mobilă, în spatele frontului, care dă răniților primele ajutoare. ♦ Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentați sau grav bolnavi; salvare. – Din fr. ambulance.

AMBULÁNȚĂ, ambulanțe, s. f. Formație medicală mobilă care însoțește trupele pe cîmpul de luptă pentru a da răniților primele ajutoare. ♦ Vehicul special amenajat care ridică pe accidentați sau pe cei grav bolnavi spre a-i transporta la spital. Caii ambulanțelor rupeau troscotul, ca dinaintea unui han. CAMILAR, N. I 139. Mă duceau brancardierii în pas legănat spre ambulanță. SADOVEANU, O. VI 109. ♦ (învechit) Spital rudimentar de prim-ajutor pentru a deservi satele, deplasîndu-se dintr-un loc într-altul. Da d-ta, moș Neculai, ai dat-o iar pe boală; de ce adicătelea n-ai merge la ambulanța asta? CONTEMPORANUL, VII 493.

AMBULÁNȚĂ, ambulanțe, s. f. Formație medicală mobilă care dă răniților primele ajutoare pe câmpul de luptă. ♦ Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentați sau grav bolnavi. – Fr. ambulance.

ambulánță s. f., g.-d. art. ambulánței; pl. ambulánțe

ambulánță s. f., g.-d. art. ambulánței; pl. ambulánțe

ambulánță sf [At: ALECSANDRI, ap. DA / Pl: ~țe / E: ambulance] 1 Instalație sanitară mobilă, în spatele frontului, care îngrijește răniții. 2 Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al persoanelor accidentate sau grav bolnave Si: salvare.

AMBULÁNȚĂ s. autosalvare, autosanitară, salvare, sanitară.

AMBULÁNȚĂ s.f. Instalație medicală temporară, amenajată pentru a da primele ajutoare răniților în apropierea câmpului de luptă. ♦ Vehicul destinat transportului răniților și al bolnavilor în stare gravă. [< fr. ambulance].

AMBULÁNȚĂ s. f. 1. formație sanitară care dă răniților primele ajutoare pe câmpul de luptă. 2. vehicul destinat transportului accidentaților și al bolnavilor în stare gravă. (< fr. ambulance)

AMBULÁNȚĂ ~e f. 1) Formație sanitară militară, care dă răniților primul ajutor. 2) Vehicul pentru transportul la spital al accidentaților și bolnavilor. /<fr. ambulance


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMBULÁNȚĂ s. autosanitară, salvare, sanitară.