ambulanță

  • 1. Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentați sau grav bolnavi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN sinonime: autosalvare autosanitară salvare sanitară 2 exemple
    exemple
    • Caii ambulanțelor rupeau troscotul, ca dinaintea unui han. CAMILAR, N. I 139.
      surse: DLRLC
    • Mă duceau brancardierii în pas legănat spre ambulanță. SADOVEANU, O. VI 109.
      surse: DLRLC
  • 2. Unitate sanitară mobilă, în spatele frontului, care dă răniților primele ajutoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN
    • 2.1. Spital rudimentar de prim-ajutor pentru a deservi satele, deplasându-se dintr-un loc într-altul.
      surse: DLRLC învechit un exemplu
      exemple
      • Da d-ta, moș Neculai, ai dat-o iar pe boală; de ce adicătelea n-ai merge la ambulanța asta? CONTEMPORANUL, VII 493.
        surse: DLRLC

etimologie:

2 definiții

ambulanță f. spital militar care urmează armata în campanie.

*ambulánță f., pl. e (d. ambulant; fr. ambulance). Spital în căruțe care urmează armata. Serviciŭ poștal în tren.

Intrare: ambulanță
ambulanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambulanță ambulanța
plural ambulanțe ambulanțele
genitiv-dativ singular ambulanțe ambulanței
plural ambulanțe ambulanțelor
vocativ singular
plural

12 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ambulánță sf [At: ALECSANDRI, ap. DA / Pl: ~țe / E: ambulance] 1 Instalație sanitară mobilă, în spatele frontului, care îngrijește răniții. 2 Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al persoanelor accidentate sau grav bolnave Si: salvare.

AMBULÁNȚĂ, ambulanțe, s. f. 1. Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentați sau grav bolnavi; salvare. 2. Unitate sanitară mobilă, în spatele frontului, care dă răniților primele ajutoare. – Din fr. ambulance.

AMBULÁNȚĂ, ambulanțe, s. f. Instalație sanitară mobilă, în spatele frontului, care dă răniților primele ajutoare. ♦ Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentați sau grav bolnavi; salvare. – Din fr. ambulance.

AMBULÁNȚĂ, ambulanțe, s. f. Formație medicală mobilă care însoțește trupele pe cîmpul de luptă pentru a da răniților primele ajutoare. ♦ Vehicul special amenajat care ridică pe accidentați sau pe cei grav bolnavi spre a-i transporta la spital. Caii ambulanțelor rupeau troscotul, ca dinaintea unui han. CAMILAR, N. I 139. Mă duceau brancardierii în pas legănat spre ambulanță. SADOVEANU, O. VI 109. ♦ (învechit) Spital rudimentar de prim-ajutor pentru a deservi satele, deplasîndu-se dintr-un loc într-altul. Da d-ta, moș Neculai, ai dat-o iar pe boală; de ce adicătelea n-ai merge la ambulanța asta? CONTEMPORANUL, VII 493.

AMBULÁNȚĂ, ambulanțe, s. f. Formație medicală mobilă care dă răniților primele ajutoare pe câmpul de luptă. ♦ Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentați sau grav bolnavi. – Fr. ambulance.

ambulánță s. f., g.-d. art. ambulánței; pl. ambulánțe

ambulánță s. f., g.-d. art. ambulánței; pl. ambulánțe

AMBULÁNȚĂ s. autosalvare, autosanitară, salvare, sanitară.

AMBULÁNȚĂ s.f. Instalație medicală temporară, amenajată pentru a da primele ajutoare răniților în apropierea câmpului de luptă. ♦ Vehicul destinat transportului răniților și al bolnavilor în stare gravă. [< fr. ambulance].

AMBULÁNȚĂ s. f. 1. formație sanitară care dă răniților primele ajutoare pe câmpul de luptă. 2. vehicul destinat transportului accidentaților și al bolnavilor în stare gravă. (< fr. ambulance)

AMBULÁNȚĂ ~e f. 1) Formație sanitară militară, care dă răniților primul ajutor. 2) Vehicul pentru transportul la spital al accidentaților și bolnavilor. /<fr. ambulance


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMBULÁNȚĂ s. autosanitară, salvare, sanitară.