AMBULANȚĂ, ambulanțe, s. f. Formație medicală mobilă care însoțește trupele pe cîmpul de luptă pentru a da răniților primele ajutoare. ♦ Vehicul special amenajat care ridică pe accidentați sau pe cei grav bolnavi spre a-i transporta la spital. Caii ambulanțelor rupeau troscotul, ca dinaintea unui han. CAMILAR, N. I 139. Mă duceau brancardierii în pas legănat spre ambulanță. SADOVEANU, O. VI 109. ♦ (învechit) Spital rudimentar de prim-ajutor pentru a deservi satele, deplasîndu-se dintr-un loc într-altul. Da d-ta, moș Neculai, ai dat-o iar pe boală; de ce adicătelea n-ai merge la ambulanța asta? CONTEMPORANUL, VII 493.