10 definiții pentru ambreiaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ambreiáj sn [At: LTR / Pl: ~e / P: ~bre-iaj / E: fr embreyage] Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un anumit interval de timp, două mecanisme și care permite decuplarea în timpul funcționării.

AMBREIÁJ, ambreiaje, s. n. Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un timp anumit, două mecanisme, permițând cuplarea sau decuplarea în timpul funcționării. [Pr.: -bre-iaj] – Din fr. embrayage.

AMBREIÁJ, ambreiaje, s. n. Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un timp anumit, două mecanisme, permițând cuplarea sau decuplarea în timpul funcționării. [Pr.: -bre-iaj] – Din fr. embrayage.

AMBREIÁJ, ambreiaje, s. n. Dispozitiv care poate face și desface legătura între două organe de acționare ale unei mașini sau ale unui mecanism atît în repaus, cît și în timpul rotirii acestora.

AMBREIÁJ, ambreiaje, s. n. Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un timp anumit, două mecanisme. – Fr. embrayage.

AMBREIÁJ s.n. Organ de mașină care permite ambreierea. [< fr. embrayage].

AMBREIÁJ s. n. organ de mașină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permițând și decuplarea în funcționare. (< fr. embrayage)

AMBREIÁJ ~e n. Organ de mașină care asigură cuplarea sau decuplarea unui mecanism în timpul funcționării. [Sil. -bre-iaj] /<fr. embrayage


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ambreiáj (-bre-iaj) s. n., pl. ambreiáje

ambreiáj s. n. (sil. -bre-iaj), pl. ambreiáje

Intrare: ambreiaj
  • silabație: am-bre-iaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambreiaj
  • ambreiajul
  • ambreiaju‑
plural
  • ambreiaje
  • ambreiajele
genitiv-dativ singular
  • ambreiaj
  • ambreiajului
plural
  • ambreiaje
  • ambreiajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ambreiaj

  • 1. Dispozitiv prin care se leagă solidar, pe un timp anumit, două mecanisme, permițând cuplarea sau decuplarea în timpul funcționării.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN
  • diferențiere Organ de mașină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permițând și decuplarea în funcționare.
    surse: MDN '00

etimologie: