AMBLIOPÍE s. f. Slăbire a vederii determinată de leziuni ale mediilor transparente ale globilor oculari, de unele excese sau de bătrânețe. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. amblyopie.

AMBLIOPÍE s. f. Slăbire a vederii datorată unor leziuni ale mediilor transparente ale globilor oculari, unor excese sau bătrâneții. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. amblyopie.

ambliopíe (-bli-o-) s. f., art. ambliopía, g.-d. ambliopíi, art. ambliopíei

ambliopíe s. f. (sil. -bli-o-), art. ambliopía, g.-d. art. ambliopíei; pl. ambliopíi

AMBLIOPÍE s.f. (Med.) Slăbire a vederii, datorită unor boli, unor excese sau bătrâneții. [Gen. -iei. / < fr. amblyopie, cf. gr. amblys – tocit, ops – ochi].

AMBLIOPÍE s. f. diminuare a acuității vizuale datorată unor boli, unor excese, sau bătrâneții. (< fr. amblyopie)

AMBLIOPÍE f. Stare patologică caracterizată prin slăbirea vederii, cauzată de o boală, de bătrânețe sau de excese. /<fr. amlbyopie

AMBLI-, v. AMBLIO-. □ ~andru (v. -andru), adj., cu stamine teșite, boante; ~noia (v. -noia), s. f., amblitimie*; ~op (v. -op), s. m. și f., (persoană) care suferă de ambliopie; ~opie (v. -opie) s. f., diminuare a acuității vizuale; ~pode (v. -pod), s. f. pl., mamifere erbivore fosile eocene, cu picioare terminate cu cîte cinci degete cu copite la vîrf; sin. ambliopode; ~stomă (v. -stomă), s. f., gen de amfibieni urodeli, de culoare cărămizie, cu pete mari deschise și care se înmulțesc prin neotenie; ~timie (v. -timie), s. f., termen generic care înglobează fenomene de obsesie, de suspiciune și de anxietate; sin. amblinoia.