8 definiții pentru ambivalent
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMBIVALÉNT, -Ă, ambivalenți, -te, adj. Cu ambivalență. – Din fr. ambivalent.
AMBIVALÉNT, -Ă, ambivalenți, -te, adj. Cu ambivalență. – Din fr. ambivalent.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ambivalént, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr ambivalent] Cu ambivalență.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMBIVALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care prezintă ambivalență. [< fr. ambivalent].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMBIVALÉNT, -Ă adj. care prezintă ambivalență. (< fr. ambivalent)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AMBIVALÉNT ~tă (~ți, ~te) Care ține de ambivalență; propriu ambivalenței. /<fr. ambivalent
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
*ambivalént adj. m., pl. ambivalénți; f. ambivaléntă, pl. ambivalénte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ambivalént adj. m., pl. ambivalénți; f. sg. ambivaléntă, pl. ambivalénte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
AMBI- „amîndoi, împreună, dublu”. ◊ L. ambo „doi, amîndoi” > fr. ambi-, germ. id., engl. id. > rom. ambi-. □ ~dextrie (v. -dextrie), s. f., însușirea de a fi ambidextru; ~dextru (v. -dextru), adj., s. m. și f. (persoană) care se folosește la fel de bine de ambele mîini; ~gen (v. -gen2), adj., s. n., 1. adj. Cu stamine și pistile în aceeași floare; sin. monoclin, bisexual. 2. s. n. Denumire improprie pentru genul neutru; ~opie (v. -opie), s. f., vedere dublă; ~par (v. -par), adj., (despre muguri) care produce atît frunze, cît și flori; ~valent (v. -valent), adj., referitor la existența concomitentă a două aspecte radical diferite.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ambivalent
- 1. Cu ambivalență.surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 DN
- 2. Care ține de ambivalență; propriu ambivalenței; referitor la existența concomitentă a două aspecte radical diferite.surse: NODEX DETS
etimologie:
- limba franceză ambivalentsurse: DEX '09 DEX '98 MDA2 DN