ambiguitate

  • 1. Lipsă de precizie, de claritate; efectul de a fi ambiguu sau echivoc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN
  • 2. Expresie, afirmație lipsită de precizie, echivocă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN concretizat sinonime: amfibolie echivoc un exemplu
    exemple
    • A vorbi fără ambiguități.
      surse: NODEX
  • 3. Prezența simultană a mai multor sensuri care generează interpretări multiple.
    surse: MDA2 lingvistică

etimologie:

3 definiții

ambiguitate f. defectul lucrului ambiguu.

*ambiguitáte f. (lat. ambigúitas, -átis). Proprietatea lucruluĭ ambiguŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMBIGUITÁTE s. f. (cf. lat. abiguitas, fr. ambiguité): situație lipsită de precizie, de claritate, echivocă, ambiguă, care privește unele cuvinte, expresii și enunțuri dintr-o limbă anumită; altfel spus, proprietate a unor enunțuri de a avea mai multe înțelesuri, datorită unor cuvinte și expresii din structură și, de aici, de a fi interpretate în două sau mai multe feluri. Astfel, enunțul francez Le secrétaire est dans le bureau se pretează la două interpretări, deoarece cuvântul secrétaire se referă fie la o persoană, fie la o mobilă: „Secretarul se află în birou” sau „Masa de scris se află în birou”. Acesta este un exemplu de ambiguitate lexicală. Când enunțul are însă o structură bazată pe o omonimie de construcție, susceptibilă de mai multe interpretări, atunci este vorba de o ambiguitate sintactică. Astfel, enunțul francez Le magistrat juge les enfants coupables poate fi interpretat în două feluri: Le magistrat juge que les enfants sont coupables („Magistratul consideră că copiii sunt vinovați”) sau Le magistrat juge les enfants qui sont coupables („Magistratul judecă copiii care sunt vinovați”). În cele două exemple de enunțuri ambigue, comentate mai sus, structurile de suprafață ale acestora ne trimit deci la câte două structuri de adâncime, interpretate diferit și reprezentante ale unor enunțuri nonambigue, dezambiguizate (v. în acest sens dezambiguizáre). Pentru limba română, menționăm câteva exemple de a. lexicală și de a. sintactică: a) L-a altoit bine. („a înnobilat pomul prin altoi” sau „a lovit pe cineva”); Au intrat amândoi în baie. („în cadă”, „în încăperea cu cadă” sau „în mină”); Banca nu era departe de ei. („scaunul” sau „întreprinderea financiară”) etc. b) A luat cărțile de pe masă. („A luat de pe masă cărțile” sau „A luat acele cărți care se aflau pe masă, nu altele”); Seara venea mai devreme. (cine?: „înserarea” sau „el, ea”) etc.

Intrare: ambiguitate
ambiguitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambiguitate ambiguitatea
plural ambiguități ambiguitățile
genitiv-dativ singular ambiguități ambiguității
plural ambiguități ambiguităților
vocativ singular
plural

12 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ambiguitáte sf [At: MAIORESCU, CR. III, 161 / Pl: ~tați / E: fr ambiguité] 1 Lipsă de precizie, de claritate. 2 (Ccr) Afmnație echivocă. 3 (Lin) Prezența simultană a mai multor sensuri care generează interpretări multiple.

AMBIGUITÁTE, (2) ambiguități, s. f. 1. Lipsă de precizie, de claritate. 2. (Concr.) Expresie, afirmație lipsită de precizie, echivocă; amfibolie. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. ambiguïté, lat. ambiguitas, -atis.

AMBIGUITÁTE, (2) ambiguități, s. f. (Livr.) 1. Lipsă de precizie, de claritate. 2. (Concr.) Expresie, afirmație lipsită de precizie, echivocă; amfibolie. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. ambiguïté, lat. ambiguitas, -atis.

AMBIGUITÁTE, (2) ambiguități, s. f. 1. Defectul de a fi ambiguu sau echivoc; lipsă de precizie. 2. (Concretizat, mai ales la pl.) Expresie ambiguă, echivocă. – Pronunțat: -gu-i-.

AMBIGUITÁTE, (2) ambiguități, s. f. 1. Lipsă de precizie. 2. (Concr.) Expresie, afirmație lipsită de precizie, echivocă. [Pr.: -gu-i-] – Fr. ambiguïté (lat. lit. ambiguitas, -atis).

ambiguitáte (-gu-i-) s. f., g.-d. art. ambiguitắții; (exprimări) pl. ambiguitắți

ambiguitáte s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art. ambiguității; (expresii) pl. ambiguități

AMBIGUITÁTE s. v. echivoc.

AMBIGUITÁTE s.f. Situație echivocă, ambiguă; echivoc; (concr.) expresie ambiguă, echivocă. [Pl. -tăți. / cf. lat. ambiguitas, fr. ambiguïté].

AMBIGUITÁTE s. f. însușirea de a fi ambiguu; (concr.) cuvânt, expresie ambiguă; amfibolie. (< fr. ambiguité, lat. ambiguitas)

AMBIGUITÁTE ~ăți f. 1)Caracter ambiguu. 2) Cuvânt sau expresie ambiguă. A vorbi fără ~ăți. [Sil. -gu-i-] / < fr. ambiguïté, lat. ambiguitas, ~atis


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMBIGUITÁTE s. echivoc, (livr.) amfibolíe. (~ unei situații.)