9 definiții pentru ambient


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ambiént sn [At: DEX2 / P: ~bi-ent / Pl: (rar) ~e / E: fr ambient] (Liv) Ambianță.

AMBIÉNT, ambienturi, s. n. Ambianță. [Pr.: -bi-ent.Pl. și: ambiente] – Din fr. ambiant1.[1]

  1. 1. În original ambient, evident greșit. — LauraGellner

AMBIÉNT, ambiente, s. n. (Franțuzism) Ambianță. [Pr.: -bi-ent] – Din fr. ambient.[1]

  1. Etimologia este greșită în DEX, NODEX, DN și MDN. Cuvântul în franceză este ambiant. cata

AMBIÉNT s.n. Mediu înconjurător; ambianță. [Cf. fr. ambient, lat. ambiens].

AMBIÉNT s. n. mediu înconjurător. (< engl., fr. ambient, it. ambiente)

AMBIÉNT ~e n. Mediu înconjurător; ambianță. /<fr. ambient

ambient, -ă adj. (lat. ámbiens, -éntis; fr. ambiant). Înconjurător: mediu, aeru ambient. Lumea ambientă. S. n., pl. e. Mediu înconjurător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ambiént (-bi-ent) s. n., pl. ambiénturi

ambiént s. n. pl. ambiénte

Intrare: ambient
ambient1 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: am-bi-ent
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambient
  • ambientul
  • ambientu‑
plural
  • ambienturi
  • ambienturile
genitiv-dativ singular
  • ambient
  • ambientului
plural
  • ambienturi
  • ambienturilor
vocativ singular
plural
ambient2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: am-bi-ent
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambient
  • ambientul
  • ambientu‑
plural
  • ambiente
  • ambientele
genitiv-dativ singular
  • ambient
  • ambientului
plural
  • ambiente
  • ambientelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ambient

  • 1. Mediu înconjurător.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 DN sinonime: ambianță

etimologie: