ambidextrie sf [At: DEX² / P: ~dex-tri-e / E: fr ambidextrie] Capacitatea de a se folosi cu aceeași ușurință de ambele mâini.

AMBIDEXTRIE s.f. Însușirea de a fi ambidextru. [< fr. ambidextrie].

AMBIDEXTRIE s. f. însușirea de a fi ambidextru. (< fr. ambidextrie)

ambidextrie s. f., art. ambidextria, g.-d. ambidextrii, art. ambidextriei

ambidextrie s. f., art. ambidextria, g.-d. ambidextrii, art. ambidextriei

ambidextrie s. f., art. ambidextria, g.-d. art. ambidextriei; pl. ambidextrii

AMBI- „amîndoi, împreună, dublu”. ◊ L. ambo „doi, amîndoi” > fr. ambi-, germ. id., engl. id. > rom. ambi-. □ ~dextrie (v. -dextrie), s. f., însușirea de a fi ambidextru; ~dextru (v. -dextru), adj., s. m. și f. (persoană) care se folosește la fel de bine de ambele mîini; ~gen (v. -gen₂), adj., s. n., 1. adj. Cu stamine și pistile în aceeași floare; sin. monoclin, bisexual. 2. s. n. Denumire improprie pentru genul neutru; ~opie (v. -opie), s. f., vedere dublă; ~par (v. -par), adj., (despre muguri) care produce atît frunze, cît și flori; ~valent (v. -valent), adj., referitor la existența concomitentă a două aspecte radical diferite.