ambalaj ambalagiu

ambalaj

  • exemple
    • Hârtie de ambalaj.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Material în care se împachetează (și se închide ermetic) ceva; mod de împachetare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN concretizat 3 exemple
      exemple
      • Medicament în ambalaj original.
        surse: DLRLC
      • Producătorii contractanți sînt sprijiniți in procurarea de semințe, materiale, îngrășăminte chimice și li se pun la dispoziție ambalajele necesare pentru transportul legumelor și zarzavaturilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655.
        surse: DLRLC
      • Ambalaj de placaj.
        surse: NODEX
    • 1.2. Lucru în care se împachetează ceva.
      surse: DEX '09 MDA2 DN
  • 2. Ambalaj de investiție = cont (subst.)
    surse: MDA2 (în) sintagmă

etimologie:

2 definiții

ambalaj n. împachetare de mărfuri.

*ambaláj n., pl. e (fr. emballage). Com. Împachetare. Materialu în care e împachetat ceva. V. hîrzob.

Intrare: ambalaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambalaj ambalajul
plural ambalaje ambalajele
genitiv-dativ singular ambalaj ambalajului
plural ambalaje ambalajelor
vocativ singular
plural
ambalagiu substantiv neutru
substantiv neutru (N54) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambalagiu ambalagiul
plural ambalagii ambalagiile
genitiv-dativ singular ambalagiu ambalagiului
plural ambalagii ambalagiilor
vocativ singular
plural

13 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMBALÁJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material sau obiect în care se împachetează ceva. – Din fr. emballage.

AMBALÁJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material sau obiect în care se împachetează ceva. – Din fr. emballage.

AMBALÁJ, ambalaje, s. n. Ambalare, împachetare. Hîrtie de ambalaj. ♦ Material în care se împachetează anumite produse; mod de împachetare. Medicament in ambalaj original, cm Producătorii contractanți sînt sprijiniți in procurarea de semințe, materiale, îngrășăminte chimice și li se pun la dispoziție ambalajele necesare pentru transportul legumelor și zarzavaturilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655.

AMBALÁJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material în care se împachetează ceva. – Fr. emballage.

ambaláj s. n., pl. ambaláje

ambaláj s. n., pl. ambaláje

ambaláj sn [At: I. PANȚU, C. 288 / V: -lágiu / Pl: -e / E: fr emballage] 1 Material care servește la împachetarea și închiderea (ermetică) a produselor pentru transportarea lor. 2 Lucru în care se împachetează ceva. 3 (Îs) ~ de investiție Cont. 4 Mod de împachetare a mărfurilor în vederea transportării lor.

AMBALÁJ s. v. împachetare.

AMBALÁJ s.n. Împachetare; (concr.) materialul (hârtie, carton, pânză, cutie etc.) în care se împachetează ceva. [Cf. fr. emballage].

AMBALÁJ s. n. împachetare; material în care se împachetează ceva. (< fr. emballage)

AMBALÁJ ~e n. Material (hârtie, carton, masă plastică etc.) în care se ambalează ceva pentru a fi păstrat sau transportat. ~ de placaj. /<fr. emballage

ambalágiu sn v ambalaj


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMBALÁJ s. ambalare, împachetare, împachetat. (~ mărfii.)