ambaláj sn [At: I. PANȚU, C. 288 / V: -lágiu / Pl: ~e / E: fr emballage] 1 Material care servește la împachetarea și închiderea (ermetică) a produselor pentru transportarea lor. 2 Lucru în care se împachetează ceva. 3 (Îs) ~ de investiție Cont. 4 Mod de împachetare a mărfurilor în vederea transportării lor.

AMBALÁJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material sau obiect în care se împachetează ceva. – Din fr. emballage.

AMBALÁJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material sau obiect în care se împachetează ceva. – Din fr. emballage.

AMBALÁJ, ambalaje, s. n. Ambalare, împachetare. Hîrtie de ambalaj. ♦ Material în care se împachetează anumite produse; mod de împachetare. Medicament in ambalaj original, cm Producătorii contractanți sînt sprijiniți in procurarea de semințe, materiale, îngrășăminte chimice și li se pun la dispoziție ambalajele necesare pentru transportul legumelor și zarzavaturilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655.

AMBALÁJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material în care se împachetează ceva. – Fr. emballage.

ambaláj s. n., pl. ambaláje

ambaláj s. n., pl. ambaláje

AMBALÁJ s. v. împachetare.

AMBALÁJ s.n. Împachetare; (concr.) materialul (hârtie, carton, pânză, cutie etc.) în care se împachetează ceva. [Cf. fr. emballage].

AMBALÁJ s. n. împachetare; material în care se împachetează ceva. (< fr. emballage)

AMBALÁJ ~e n. Material (hârtie, carton, masă plastică etc.) în care se ambalează ceva pentru a fi păstrat sau transportat. ~ de placaj. /<fr. emballage

ambalaj n. împachetare de mărfuri.

*ambaláj n., pl. e (fr. emballage). Com. Împachetare. Materialu în care e împachetat ceva. V. hîrzob.

ambalágiu sn vz ambalaj corectată

AMBALAJ s. ambalare, împachetare, împachetat. (~ mărfii.)