opțiuni

16 definiții pentru ambalaj ambalagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMBALÁJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material sau obiect în care se împachetează ceva. – Din fr. emballage.

AMBALÁJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material sau obiect în care se împachetează ceva. – Din fr. emballage.

ambalaj sn [At: I. PANȚU, C. 288 / V: ~lagiu / Pl: ~e / E: fr emballage] 1 Material care servește la împachetarea și închiderea (ermetică) a produselor pentru transportarea lor. 2 Lucru în care se împachetează ceva. 3 (Îs) ~ de investiție Cont. 4 Mod de împachetare a mărfurilor în vederea transportării lor.

AMBALÁJ, ambalaje, s. n. Ambalare, împachetare. Hîrtie de ambalaj. ♦ Material în care se împachetează anumite produse; mod de împachetare. Medicament în ambalaj original, cm Producătorii contractanți sînt sprijiniți în procurarea de semințe, materiale, îngrășăminte chimice și li se pun la dispoziție ambalajele necesare pentru transportul legumelor și zarzavaturilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655.

AMBALÁJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material în care se împachetează ceva. – Fr. emballage.

AMBALÁJ s.n. Împachetare; (concr.) materialul (hârtie, carton, pânză, cutie etc.) în care se împachetează ceva. [Cf. fr. emballage].

AMBALÁJ s. n. împachetare; material în care se împachetează ceva. (< fr. emballage)

AMBALÁJ ~e n. Material (hârtie, carton, masă plastică etc.) în care se ambalează ceva pentru a fi păstrat sau transportat. ~ de placaj. /<fr. emballage

ambalaj n. împachetare de mărfuri.

*ambaláj n., pl. e (fr. emballage). Com. Împachetare. Materialu în care e împachetat ceva. V. hîrzob.

ambalagiu sn vz ambalaj corectată


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ambaláj s. n., pl. ambaláje

ambaláj s. n., pl. ambaláje

ambalaj, pl. ambalaje

ambalaj, -laje.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMBALÁJ s. v. împachetare.

AMBALAJ s. ambalare, împachetare, împachetat. (~ mărfii.)

Intrare: ambalaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambalaj
  • ambalajul
  • ambalaju‑
plural
  • ambalaje
  • ambalajele
genitiv-dativ singular
  • ambalaj
  • ambalajului
plural
  • ambalaje
  • ambalajelor
vocativ singular —
plural —
ambalagiu substantiv neutru
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambalagiu
  • ambalagiul
  • ambalagiu‑
plural
  • ambalagii
  • ambalagiile
genitiv-dativ singular
  • ambalagiu
  • ambalagiului
plural
  • ambalagii
  • ambalagiilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ambalaj ambalagiu

  • exemple
    • Hârtie de ambalaj.
      surse: DLRLC
    • 1.1. concretizat Material în care se împachetează (și se închide ermetic) ceva; mod de împachetare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN 3 exemple
      exemple
      • Medicament în ambalaj original.
        surse: DLRLC
      • Producătorii contractanți sînt sprijiniți în procurarea de semințe, materiale, îngrășăminte chimice și li se pun la dispoziție ambalajele necesare pentru transportul legumelor și zarzavaturilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655.
        surse: DLRLC
      • Ambalaj de placaj.
        surse: NODEX
    • 1.2. Lucru în care se împachetează ceva.
      surse: DEX '09 MDA2 DN
  • 2. (în) sintagmă Ambalaj de investiție = cont (s.n.)
    surse: MDA2

etimologie: