2 intrări

17 definiții

amatór, -oáre smf a [At: NEGRUZZI, S. I, 206 / Pl: ~i, -oare / E: fr amateur, lat amator] 1-2 (Construit, adesea, cu pp de) (Persoană) căreia îi place ceva, care caută ceva cu plăcere, cu pasiune Si: iubitor. 3 smf a (Persoană) căruia-i place o artă, o știință etc. și o cultivă pentru propria sa plăcere, fără a se îndeletnici cu ea cu tot dinadinsul sau a o avea ca meserie Si: diletant, (reg) pârât.

AMATÓR, -OÁRE, amatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. (Persoană) căreia îi place ceva, care are predilecție sau pasiune pentru ceva; (persoană) care este dispusă să cumpere ceva. 2. (Persoană) care se ocupă cu o meserie, cu o artă, cu o disciplină, fără a o exercita ca profesionist; diletant. – Din fr. amateur, lat. amator.

AMATÓR, -OÁRE, amatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. (Persoană) căreia îi place ceva, care are predilecție sau pasiune pentru ceva; (persoană) care este dispusă să cumpere ceva. 2. (Persoană) care se ocupă cu o meserie, cu o artă, cu o disciplină, fără a o exercita ca profesionist; diletant. – Din fr. amateur, lat. amator.

AMATÓR, -OÁRE, amatori, -oare, s. m. și f. 1. (Adesea cu determinări introduse prin prep. «de») Persoană căreia îi place ceva, care are predilecție pentru ceva, care urmărește cu pasiune ceva. În ce privește pescuitul, tata era un amator călduț. SADOVEANU, N. F. 51. 2. (În opoziție cu profesionist) Persoană care se ocupă cu o meserie, cu o artă, cu o disciplină fără a avea o pregătire profesională și fără a o exercita ca profesionist. V. diletant. Pentru un amator, lucrarea d-tale este minunată. CARAGIALE, N. F. 101. ◊ (Adjectival) Fotograf amator.

AMATÓR, -OÁRE, amatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană căreia îi place ceva, care are predilecție sau pasiune pentru ceva. 2. Persoană care se ocupă cu o meserie, cu o artă, cu o disciplină, fără a avea o pregătire profesională și fără a o exercita ca profesionist. – Fr. amateur (lat. lit. amator).

amatór adj. m., s. m., pl. amatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. amatoáre

amatór s. m., adj. m., pl. amatóri; f. sg. și pl. amatoáre, g.-d. sg. art. amatoárei

AMATÓR adj., s. 1. adj., s. doritor, dornic, iubitor, pofticios, râvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, râvnaci. (~ de petreceri.) 2. s., adj. diletant, neprofesionist. (Ciclist ~.)

AMATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care manifestă o plăcere deosebită, o predilecție pentru ceva. 2. Cel căruia îi place o artă, un sport, o meserie etc., de care se ocupă pentru propria sa plăcere, fără a o exercita ca profesionist. V. diletant. [Cf. fr. amateur, lat. amator].

AMATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. 1. (cel) care manifestă o plăcere deosebită pentru ceva; (cel) dispus să cumpere ceva. 2. (cel) care are preocupări pentru artă, un sport etc., fără a exercita ca profesionist; diletant. (< fr. amateur, lat. amator)

amatór (amatoáre), adj.1. Iubitor, doritor de... – 2. Diletant. Fr. amateur.Der. amatorism, s. n. (diletantism).

AMATÓR ~i m. 1) Persoană care manifestă o predilecție pentru ceva. ~ de fotbal. 2) Persoană care se ocupă cu o artă sau cu o meserie fără a fi profesionist. Pictor ~. /<fr. amateur, lat. amator

amator m. 1. cel ce are un gust pronunțat pentru ceva; 2. cel ce iubește și cultivă artele frumoase fără a le practica.

*amatór, -oáre adj. (lat. amator, d. amare, a ĭubi; fr. amateur). Care are gust (aplecare) spre ceva, doritor: amator de tablourĭ. Care ĭubește vre-o artă fără a o practica. V. ahotnic, diletant.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMATÓR adj., s. 1. adj., s. doritor, dornic, iubitor, pofticios, rîvnitor, (pop.) poftitór, (reg.) poftăréț, poftós, pohtáci, (înv.) libóvnic, rîvnáci. (~ de petreceri.) 2. s., adj. diletant, neprofesionist. (Ciclist ~.)

artíst-amatór s.m. Persoană cu o anumită profesiune care în timpul liber se ocupă cu teatrul, pictura etc. ◊ „După ce, timp de șase ani, și-a avut destinul ei, fiind reprezentată de artiști-amatori, de teatrul studențesc și premiată de Uniunea Scriitorilor, lucrarea «A opta zi dis-de-dimineață» prilejuiește acum [...] debutul profesionist al lui R.D.” R.lit. 23 V 74 p. 18 (din artist + amator)

amator, persoană pasionată de activitatea muzicală fără a profesa una din ramurile artei muzicale. A. de muzică se recrutează frecvent din rândul melomanilor care, dorind să se apropie mai mult de domeniul preferat, își consacră o parte a timpului liber exercitării unor îndeletniciri artistico-muzicale. Principala îndeletnicire la care participă a. este aceea a interpretării muzicale, cu deosebire în domeniul vocal, unde a. devin membrii unor coruri ce ajung adesea la performanțe profesionale. În viața muzicală românească unele formații, cum au fost Societățile corale „Carmen” și „Cântarea României”, au avut în componența lor a.

Intrare: amator (adj.)
amator adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amator amatorul amatoare amatoarea
plural amatori amatorii amatoare amatoarele
genitiv-dativ singular amator amatorului amatoare amatoarei
plural amatori amatorilor amatoare amatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: amatoare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amatoare amatoarea
plural amatoare amatoarele
genitiv-dativ singular amatoare amatoarei
plural amatoare amatoarelor
vocativ singular
plural