8 definiții pentru amăriu

amăríu, -íe a [At: HEM 1013 / V: -râu, -râie / Pl: ~ii / E: amar + -iu] Amărui (1).

AMĂRÍU, -ÍE, amării, adj. (Rar) Amărui. – Amar + suf. -iu.

AMĂRÍU, -ÍE, amării, adj. (Rar) Amărui. – Amar + suf. -iu.

AMĂRÍU, -ÍE, amării, adj. Amărui. ♦ Fig. (Rar) Chinuitor. Jale amărie. ALECSANDRI, P. III 506. – Variantă: amărîu, -îie (DELAVRANCEA, S. 152) adj.

AMĂRÍU, -ÍE, amării, adj. (Rar) Amărui. [Var.: amărâu, -âie adj.]. – Din amar2 + suf. -iu.

amăríu (rar) adj. m., f. amăríe; pl. m. și f. amăríi

amăríu adj. m., f. amăríe; pl. m. și f. amăríi

amăríŭ, -ie și -îu, -îĭe (est) și -úĭ, úĭe (vest) adj. Cam amar.

Intrare: amăriu
amăriu adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amăriu amăriul amărie amăria
plural amării amăriii amării amăriile
genitiv-dativ singular amăriu amăriului amării amăriei
plural amării amăriilor amării amăriilor
vocativ singular
plural