6 definiții pentru amărătăciune

amărătăciúne sf [At: PANȚU, Pl. / Pl: ~ni / E: amărât + -(ă)ciune] (Reg) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina roșiatică, cu flori galbene mirositoare, îngrămădite în vârful tulpinii, care crește prin locuri umbroase și umede din pădurile subalpine și pe lângă pâraie (Senecio fuchsii) Si: amărăciune (8), uliendru-de-munte.

AMĂRĂTĂCIÚNE, amărătăciuni, s. f. Plantă erbacee cu tulpina înaltă și cu flori galbene (Senecio sarracenicus).Amărât + suf. -ăciune.

AMĂRĂTĂCIÚNE s. f. Plantă erbacee cu tulpină înaltă și cu flori galbene (Senecio sarracenicus)Amărât + suf. -ăciune.

AMĂRĂTĂCIÚNE s. f. Plantă erbacee cu tulpină înaltă și cu flori galbene (Senecio sarracenicus) – Din amărât + suf. -(ă)ciune.

amărătăciúne (plantă) s. f., g.-d. art. amărătăciúnii; pl. amărătăciúni

amărătăciúne s. f., g.-d. art. amărătăciúnii

Intrare: amărătăciune
amărătăciune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amărătăciune amărătăciunea
plural
genitiv-dativ singular amărătăciuni amărătăciunii
plural
vocativ singular
plural