amărătăciune sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ni / E: amărât + -(ă)ciune] (Reg) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina roșiatică, cu flori galbene mirositoare, îngrămădite în vârful tulpinii, care crește prin locuri umbroase și umede din pădurile subalpine și pe lângă pâraie (Senecio fuchsii) Si: amărăciune (8), uliendru-de-munte.