alveolă sf [At: I. IONESCU, M. 394 / P: ~ve-o~ / Pl: ~le / E: fr alvéole, lat alveolus] 1 (Apc) Căsuță de ceară făcută de albine, în care pun mierea și ouăle, totalitatea căsuțelor formând fagurele Si: (pop) căsuică, chilioară, chiliuță, găoace, gaură. 2 (Atm) Capăt al bronhiilor pulmonare, de dimensiuni microsocopice, având forma unui fund de sac. 3 (Atm; șîs) ~ dentară Cavitate a osului maxilar în care e înfipt dintele. 4 (Fon) Totalitatea acestor cavități, care formează gingia de sus și dinlăuntrul gurii. 5 (Bot; fig) Fiecare dintre gropițele în care sunt înfipți sâmburii anumitor fructe. 6 (Agr) Găurile din fundul distribuitorului unei semănători în rânduri sau al unui cilindru tare. 7 (Pgn) Cavitate. 8 Scobitură creată la suprafața unei roci omogene, datorită eroziunii chimice sau mecanice. 9 (Îs) ~ eoliană Mică excavație în rocile regiunilor de deșert, rezultată din acțiunea vântului. 10 Intrând format prin retragerea de la alinierea unei clădiri pe o stradă. 11 Loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei sau dintr-un spațiu plantat, amenajat special și cu bănci. 12 Fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, unde se păstrează ouăle.

*ALVEOLĂ (pl. -ole) sf. 1 Fiecare din despărțiturile mici ale fagurului, chilioară, celulă (🖼 90) (👉 CĂȘIȚĂ) ¶ 2 🫀 Fie-care din cavitățile osului maxilar în care sînt înfipți dinții ¶ 3 🌿 Fiecare din gropițele în care sînt înfipți sîmburii la unele poame: înfipse cuțitul într’o felie de pepene și se puse a scoate semințele din alveolele lor (D.-ZAMF.) [fr. < lat.].

ALVEOLĂ, alveole, s. f. 1. (Mai ales în expr.) Alveolă dentară = fiecare din cavitățile maxilarelor în care sînt înfipți dinții. Alveolă pulmonară = fiecare din micile cavități în care sfîrșesc ultimele ramificații ale bronhiilor. 2. Fiecare dintre celulele fagurelui, în care albinele depozitează mierea. Alveolele fagurelui sînt exagonale. – Pronunțat: -ve-o-.

ALVEOLĂ, alveole, s. f. 1. (În expr.) Alveolă dentară = fiecare dintre cavitățile maxilarelor, în care sînt înfipți dinții. Alveolă pulmonară = fiecare dintre micile cavități în care sfîrșesc ultimele ramificații ale bronhiilor. 2. Celulă a fagurelui. [Pr.: -ve-o-] – Fr. alvéole (lat. lit. alveolus „albioară”).

ALVEOLĂ s.f. 1. Cavitate în osul maxilar în care sunt înfipți dinții. ◊ Alveolă pulmonară = Cavitate mică ce se găsește în plămîni la capătul bronhiilor. 2. Căsuță construită de albine în fagure pentru depozitarea mierii și creșterea larvelor. 3. (Bot.) Scobitură. ♦ Locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători. 4. Intrînd format prin retragerea de la aliniere a unei clădiri pe o stradă. ♦ Loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei sau dintr-un spațiu plantat, amenajat special și cu bănci. 5. Scobitură creată la suprafața unei roci omogene, datorită eroziunii chimice sau mecanice. ◊ Alveolă eoliană = mică adîncitură a solului săpată de vînt în regiunile deșerte. ♦ Fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, unde se păstrează ouăle. // (În forma alveol-, alveolo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „referitor la alveolă”, „de alveolă”. [Pron. -ve-o-. / < fr. alvéole, cf. lat. alveolus – cavitate mică].

ALVEOLĂ s. f. 1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar. ♦ ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor. 2. căsuță construită de albine în fagure. 3. (bot.) scobitură. 4. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior. 5. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat. 6. scobitură creată la suprafața unei roci omogene. ♦ ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert. ◊ fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor. (< fr. alvéole)

ALVEOLĂ ~e f. 1) Cavitate în maxilar în care este fixat dintele. ◊ ~ pulmonară mică cavitate de la capătul bronhiilor. 2) Fiecare din cavitățile unui fagure; celulă. [G.-D. alveolei; Sil. -ve-o-] /<fr. alvéole

alveolă f. scobitura oaselor dela fălci în cari sunt încadrați dinții.

*alveólă f., pl. e (fr. alvéole m., d. lat. alvéolus, albioară, d. alveus, albie). Célulă de albine (V. chilioară și botcă). Cavitatea în care stă dintele în falcă. Cavitate. – Maĭ bine ar fi alveol, n.

alveolă (desp. -ve-o-) s. f., g.-d. art. alveolei; pl. alveole

alveolă (-ve-o-) s. f., g.-d. art. alveolei; pl. alveole

alveolă s. f. (sil. -ve-o-), g.-d. art. alveolei; pl. alveole

alveolă (e-o)

alveolă.

ALVEOLĂ s. celulă, (pop.) căsuică, chilioară. (~ la fagurii de miere.)

ALVEOLĂ s. celulă, (pop.) căsuică, chilioară. (~ la fagurii de miere.)