2 intrări

12 definiții

aluníș sn [At: ALEXANDRESCU, M. 228 / Pl: ~e, -uri / E: alun + -iș] Pădure de aluni Si: (pop) alunat1, alunar (2), alunet (1), aluniște.

ALUNÍȘ, alunișuri, s. n. Pădurice, desiș de aluni; alunet. – Alun + suf. -iș.

ALUNÍȘ, alunișuri, s. n. Pădurice, desiș de aluni; alunet. – Alun + suf. -iș.

ALUNÍȘ, alunișuri, s. n. (Cu sens colectiv) Pădurice, desiș de aluni. Dealul se urca rotunjit, ca un sîn, iar marginile lui se prăvăleau repezi, scufundate, acoperite de alunișuri. GÎRLEANU, L. 29. Doinind din frunză vesel, pe potică, Se duce-n sus, prin aluniș, haiducul. IOSIF, P. 31. La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș Spre voiosul luminiș. EMINESCU, O. I 215. La de grindiș, La verde-aluniș. ALECSANDRI, P. P. 186. loc

ALUNÍȘ, alunișuri, s. n. Pădurice, desiș de aluni. – Din alun + suf. -iș.

aluníș s. n., pl. aluníșuri

aluníș s. n., pl. aluníșuri

ALUNÍȘ ~uri n. Desiș de aluni. /alun + suf. ~

Aluniș n. culme a Carpaților în județul Putna, desparte Milcovul de ceilalți afluenți ai Putnei.

aluníș n., pl. urĭ. Loc pe care cresc alunĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALUNIȘ, 1. Com. în jud. Cluj; 1.742 loc. (1991). 2. Com. în jud. Mureș; 3.438 loc. (1991). Stație de c. f. 3. Com. în jud. Prahova; 4.334 loc. (1991).

Intrare: aluniș
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aluniș alunișul
plural alunișuri alunișurile
genitiv-dativ singular aluniș alunișului
plural alunișuri alunișurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Aluniș
Aluniș
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.