8 definiții pentru altoială

altoiálă sf [At: DA ms / V: altui-, (Trs) oltoi-, oltui-, (Mol) ultui-, hultui- / Pl: ~ieli / E: altoi + -ială] Altoire.

ALTOIÁLĂ, altoieli, s. f. (Rar) Altoire. [Pr.: -to-ia-] – Altoi2 + suf. -eală.

ALTOIÁLĂ, altoieli, s. f. (Rar) Altoire. [Pr.: -to-ia-] – Altoi2 + suf. -eală.

ALTOIÁLĂ, altoieli, s. f. Altoire, altoi1 (1).

ALTOIÁLĂ, altoiri, s. f. Acțiunea de a altoi.

ALTOIÁLĂ, altoieli, s. f. Altoire. – Din altoi2 + suf. -eală.

altoiálă (rar) s. f., g.-d. art. altoiélii; pl. altoiéli

altoiálă s. f., g.-d. art. altoiélii; pl. altoiéli

Intrare: altoială
altoială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular altoia altoiala
plural altoieli altoielile
genitiv-dativ singular altoieli altoielii
plural altoieli altoielilor
vocativ singular
plural