12 definiții pentru alternant

alternánt, ~ă a [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: fr alternant] Care alternează.

ALTERNÁNT, -Ă, alternanți, -te, adj. Care alternează. – Din fr. alternant, lat. alternans, -ntis.

ALTERNÁNT, -Ă, alternanți, -te, adj. Care alternează. – Din fr. alternant, lat. alternare.

ALTERNÁNT, -Ă, alternanți, -te, adj. (Despre două elemente diferite sau cu roluri diferite) Care alternează.

ALTERNÁNT, -Ă, alternanți, -te, adj. Care alternează. – Fr. alternant (lat. lit. alternans, -ntis).

alternánt adj. m., pl. alternánți; f. alternántă, pl. alternánte

alternánt adj. m., pl. alternánți; f. sg. alternántă, pl. alternánte

ALTERNÁNT, -Ă adj. Care alternează. [Cf. fr. alternant].

ALTERNÁNT, -Ă adj. care alternează. (< fr. alternant)

*alternánt, -ă adj. (lat. altérnans, -ántis; fr. -ant. Care alternează.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

anaforă alternantă (antiteză) se numește anafora pronominală, în care pronumele anaforic se repetă alternant (pers. I cu pers. a II-a sau a III-a), realizând o antiteză caracteristică (R): „Tu te scoli de cu noapte ca să răspunzi celor ce te consultă; el, ca să ajungă devreme cu armata acolo unde trebuie. Pe tine te trezește cântecul cocoșilor, pe el, al trompetelor etc.” (Q., vol. III, p. 66); „Ea un înger ce se roagă – el un demon ce visează; Ea o inimă de aur – el un suflet apostat; El, în umbra lui fatală, stă-ndărătnic rezemat- La picioarele Madonei, tristă, sfântă ea veghează.” (Eminescu)

Intrare: alternant
alternant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alternant alternantul alternantă alternanta
plural alternanți alternanții alternante alternantele
genitiv-dativ singular alternant alternantului alternante alternantei
plural alternanți alternanților alternante alternantelor
vocativ singular
plural