11 definiții pentru alternant

ALTERNÁNT, -Ă, alternanți, -te, adj. Care alternează. – Din fr. alternant, lat. alternans, -ntis.

ALTERNÁNT, -Ă, alternanți, -te, adj. Care alternează. – Din fr. alternant, lat. alternare.

ALTERNÁNT, -Ă, alternanți, -te, adj. (Despre două elemente diferite sau cu roluri diferite) Care alternează.

ALTERNÁNT, -Ă, alternanți, -te, adj. Care alternează. – Fr. alternant (lat. lit. alternans, -ntis).

alternánt adj. m., pl. alternánți; f. alternántă, pl. alternánte

alternánt adj. m., pl. alternánți; f. sg. alternántă, pl. alternánte

alternánt, ~ă a [At: DA / Pl: ~nți, -e / E: fr alternant] Care alternează.

ALTERNÁNT, -Ă adj. Care alternează. [Cf. fr. alternant].

ALTERNÁNT, -Ă adj. care alternează. (< fr. alternant)

*alternánt, -ă adj. (lat. altérnans, -ántis; fr. -ant. Care alternează.

Intrare: alternant
alternant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alternant alternantul alternantă alternanta
plural alternanți alternanții alternante alternantele
genitiv-dativ singular alternant alternantului alternante alternantei
plural alternanți alternanților alternante alternantelor
vocativ singular
plural