2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.

ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a face să revină succesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.

ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. (Despre două elemente diferite sau cu roluri diferite; al doilea element se introduce prin prep. «cu») 1. A lua pe rînd unul locul altuia, a reveni succedîndu-se unul după altul, a se schimba unul cu altul. Ziua alternează cu noaptea.Tranz. Alternez munca cu odihna. 2. (Despre sunete) A varia, a se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvînt sau în cuvintele aparținînd aceleiași familii. «A» alternează cu «e» în declinarea și în familia cuvîntului «fată».Prez. ind. și: (învechit) altérn (ODOBESCU, S. I 388).

ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. 1. A reveni succesiv, a lua pe rând unul locul altuia. ♦ Tranz. A face să ia, pe rând, unul locul altuia. 2. (Despre sunete) A se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvânt sau în cuvintele din aceeași familie. – Fr. alterner (lat. lit. alternare).

alterná (a ~) vb., ind. prez. 3 alterneáză

alterná vb., ind. prez. 1 sg. alternéz, 3 sg. și pl. alterneáză

alterná [At: ODOBESCU, S. I, 368 / Pzi: -nez, (rar) altern / E: fr alterner] 1-2 vir A (se) schimba pe rând. 3 vi A veni unul după altul, în rând. 4 vtf A face să urmeze pe rând.

ALTERNÁ vb. I. intr. 1. A se schimba pe rând, a reveni succedându-se unul în urma celuilalt. 2. (Despre sunete) A varia de la o formă gramaticală la alta a aceluiași cuvânt sau în cuvinte din aceeași familie. [< fr. alterner, cf. lat. alternare].

ALTERNÁ vb. I. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv. II. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanță (2). (< fr. alterner, lat. alternare)

A ALTERNÁ ~éz 1. tranz. A face să se succeadă regulat. 2. intranz. 1) A se succede regulat. Ziua ~ează cu noaptea. 2) (despre sunetele vorbirii) A se schimba prin alternanță. /<fr. alterner, lat. alternare

alternà v. a face unul după altul, a schimba pe rând.

ALTÉRN, -Ă, alterni, -e, adj. (În sintagmele) Unghiuri alterne (interne sau externe) = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri formate de o parte și de alta a două drepte tăiate de o secantă. Frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) așezate de o parte și de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. Sistem altern = sistem de agricultură bazat pe alternarea culturilor. – Din fr. alterne, lat. alternus.

ALTÉRN, -Ă, alterne, adj. (În sintagmele) Unghiuri alterne (interne sau externe) = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri formate de o parte și de alta a două drepte tăiate de o secantă. Frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) așezate de o parte și de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. Sistem altern = sistem de agricultură bazat pe alternarea culturilor. – Din fr. alterne, lat. alternus.

ALTÉRN, -Ă, alterni, -e, adj. (Numai în expr.) Unghiuri alterne interne = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri formate în interiorul a două drepte paralele tăiate de o secantă, de o parte și de alta a acesteia (secanta și cîte una din drepte formînd laturile lor). Unghiuri alterne externe = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri formate în afara a două drepte paralele tăiate de o secantă, de o parte și de alta a acesteia (secanta și cîte una din drepte formînd laturile lor). Frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) așezate de o parte și de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. Sistem altern = sistem de agricultură care se bazează pe alternarea culturilor pe unul și același teren.

ALTÉRN, -Ă, alterne, adj. n. și f. (În expr.) Unghiuri alterne interne (sau externe) = fiecare dintre cele două perechi de unghiuri formate în interiorul (sau în exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă, de o parte și de alta a acesteia. Frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) așezate de o parte și de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. Sistem altern = sistem de agricultură care se bazează pe alternarea culturilor pe același teren. – Fr. alterne (lat. lit. alternus).

altérn adj. m., pl. altérni; f. altérnă, pl. altérne

altérn adj. n., f. altérnă; pl. n. și f. altérne

altérn, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 102 / Pl: ~i, -e / E: fr alterne] 1 De o parte și de alta. 2 (Gmt; îs) Unghiuri ~e Unghiuri formate două câte două, simetric, de două drepte pe care le taie o secantă. 3 (Bot; d. flori sau frunze) Care cresc pe tulpină de o parte și de alta, la distanță. 4-5 (Bot; d. flori; îs) Alterni-sepal, alterni-petal Petale sau sepale care cresc câte două, la distanță. 6 (Îs) Sistem ~ Sistem de agricultură bazat pe alternarea culturilor.

ALTÉRN, -Ă adj. Unghiuri alterne = unghiurile formate în interiorul a două drepte paralele tăiate de o secantă; frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) care cresc de o parte și de alta a tulpinii sau a ramurilor unei plante la distanțe diferite; (agr.) sistem altern = sistem de agricultură bazat pe alternarea culturilor. [< fr. alterne, cf. lat. alternus].

ALTÉRN, -Ă adj. 1. unghiuri ~e interne (sau externe) = unghiuri formate în interiorul (sau exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă. 2. (despre frunze, flori) care crește de o parte și de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite. (< fr. alterne, lat. alternus)

Intrare: alterna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alterna alternare alternat alternând singular plural
alternea alternați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alternez (să) alternez alternam alternai alternasem
a II-a (tu) alternezi (să) alternezi alternai alternași alternaseși
a III-a (el, ea) alternea (să) alterneze alterna alternă alternase
plural I (noi) alternăm (să) alternăm alternam alternarăm alternaserăm, alternasem*
a II-a (voi) alternați (să) alternați alternați alternarăți alternaserăți, alternaseți*
a III-a (ei, ele) alternea (să) alterneze alternau alterna alternaseră
Intrare: altern
altern adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular altern alternul alternă alterna
plural alterni alternii alterne alternele
genitiv-dativ singular altern alternului alterne alternei
plural alterni alternilor alterne alternelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)