16 definiții pentru altercație altercațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

altercație sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 34 / V: (înv) ~iune (pl: ~ni) / Pl: ~ii / E: fr altercation] 1 Schimb violent de cuvinte. 2 (Pex) Ceartă.

ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. Schimb violent de cuvinte între două sau mai multe persoane. – Din fr. altercation, lat. altercatio, -onis.

ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. (Livr.) Schimb violent de cuvinte între două sau mai multe persoane. – Din fr. altercation, lat. altercatio, -onis.

ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. (Rar) Schimb violent de cuvinte; ceartă. Am avut cu ea și altercații. IBRĂILEANU, A. 28. – Variantă: altercațiúne (DUMITRIU, B. F. 161) s. f.

ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. (Rar) Schimb violent de cuvinte; ceartă. – Fr. altercation (lat. lit. altercatio, -onis).

ALTERCÁȚIE s.f. Ceartă; dispută violentă, schimb de cuvinte grele. [Gen. -iei, var. altercațiune s.f. / cf. fr. altercation, lat. altercatio].

ALTERCÁȚIE s. f. ceartă; dispută violentă. (< fr. altercation, lat. altercatio)

ALTERCÁȚIE ~i f. livr. Schimb de insulte; dispută violentă; ceartă; sfadă. [G.-D. altercației; Sil. -ți-e] /<fr. altercation, lat. altercatio, ~onis

altercațiune sf vz altercație

ALTERCAȚÍUNE s. f. V. altercație.

ALTERCAȚIÚNE s.f. v. altercație.

altercați(un)e f. ceartă, dispută.

*altercațiúne f. (lat. altercátio, -ónis). Schimb de vorbe, ceartă. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

altercáție (dispută) (-ți-e) s. f., art. altercáția (-ți-a), g.-d. art. altercáției; pl. altercáții, art. altercáțiile (-ți-i-)

altercáție s. f. (sil. -ți-e), art. altercáția (sil. -ți-a), g.-d. art. altercáției; pl. altercáții, art. altercáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: altercație
altercație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • altercație
  • altercația
plural
  • altercații
  • altercațiile
genitiv-dativ singular
  • altercații
  • altercației
plural
  • altercații
  • altercațiilor
vocativ singular
plural
altercațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • altercațiune
  • altercațiunea
plural
  • altercațiuni
  • altercațiunile
genitiv-dativ singular
  • altercațiuni
  • altercațiunii
plural
  • altercațiuni
  • altercațiunilor
vocativ singular
plural

altercație altercațiune

  • 1. Schimb violent de cuvinte între două sau mai multe persoane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ceartă dispută sfadă un exemplu
    exemple
    • Am avut cu ea și altercații. IBRĂILEANU, A. 28.
      surse: DLRLC

etimologie: